Mesaje pascale adresate poporului lui Dumnezeu de episcopii greco-catolici din România cu ocazia Sărbătorii Paştelui 2008

RV 26 apr 2008. Aici, pasaje din Scrisorile pastorale pentru Învierea Domnului 2008 adresate de episcopii Bisericii Române Greco-Catolice, Unită cu Roma.

Episcopul Virgil Bercea. "Învierea Domnului, sărbătorită în fiecare an de Sfintele Paşti, este cel mai mare examen de credinţă pe care trebuie să-l trecem" afirmă episcopul Virgil Bercea, al eparhiei greco-catolice de Oradea, în Scrisoarea pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului. Pornind apoi de la întrebarea pe care Domnul Înviat o pune lui Petru – "Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?" (Ioan 21,15) – episcopul Virgil întrevede în cuvintele lui Petru acelaşi răspuns pe care l-a dat în ultimele decenii Biserica Greco-Catolică din România: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc” (Ioan 21, 17). După 60 de ani de continuă persecuţie şi pătimire a Bisericii noastre, pe care mulţi au dorit cu orice preţ şi mijloc să o îngroape pe veşnicie, încep să răsară şi zorii învierii unei stări de normalitate atât de mult aşteptate de credincioşii noştri". "Să căutăm în adâncimea sufletelor noastre locul unde s-a ascuns frica şi să o izgonim", încheie episcopul Virgil. "Deschideţi-vă larg inima şi daţi frâu liber iubirii prin răspunsul: Doamne, Tu ştii că Te iubesc!".

Episcopul Florentin Crihălmeanu. «Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după mare mila Sa, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre speranţă vie, spre moştenire nestricată şi neîntinată şi nepieritoare, păstrată în ceruri pentru voi…» (1Pt 1,3.4). Pornind de la acest citat din prima scrisoare a Sfântului Petru, PS Florentin Crihălmeanu, eparh de Cluj Gherla înscrie ampla pastorală de Paşte 2008 în suflul actual al Bisericii vorbind despre “Calea învierii speranţei - memorie, identitate şi misiune creştină”, folosindu-se şi de scrierile Sf. Augustin, precum şi de ultima Scrisoare enciclică a Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea, «Spe salvi», despre speranţa creştină, având, totodată, în vedere Sinodul episcopilor din luna octombrie despre “Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii”.
Episcopul Florentin încheie pastorala de Paşti 2008 cu un stăruitor îndeamn şi cu o sfântă urare pascală: “Să reînviem cât mai des prezenţa lui Hristos în memoria sufletelor noastre, prin citirea, ascultarea şi meditarea Cuvântului, pentru a ne aduce aminte că suntem creştini botezaţi iar prin celebrarea liturgică a Cuvântului, mărturisire (spovadă) şi împărtăşirea şi adoraţia euharistică să reînnoim identitatea noastră creştină şi apoi să ducem şi altora speranţa reînnoirii sufleteşti. Astfel vom deveni martori ai reînvierii speranţei în lume şi vom putem invita şi pe ceilalţi creştini să urmeze această Cale a învierii speranţei, împreună cu Isus.
Să-L rugăm deci pe Domnul Înviat cu adevărat să ne însoţească pe drumul pelerinajului vieţii noastre, ca să devină un drum de întoarcere spre Ierusalimul ceresc şi să-i spunem ca şi ucenicii în drum spre Emaus: «Rămâi cu noi Doamne că timpul este spre seară şi luminează, prin Cuvântul şi Prezenţa Ta, calea spre învierea speranţei în sufletele noastre! Amin».
«Iar Dumnezeul speranţei să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească speranţa voastră, prin puterea Spiritului Sfânt» (Rom 15,13).
Vă doresc o reînviere a memoriei creştine, o reînnoire a speranţei, credinţei şi identităţii euharistice în suflete, astfel încât să întărim comuniunea în iubire cu El şi cu fraţii noştri în credinţă iar la timpul rânduit să ne-nvrednicim a participa cu bucurie la Cina ospăţului veşnic de-a dreapta gloriei cereşti a Tatălui împreună cu Fiul Său, Domnul nostru Isus Hristos Înviat, în iubirea Spiritul Sfânt.

Episcopul Ioan Şişeştean. Cu urarea de a sărbători "dumnezeieşte" Învierea lui Cristos, episcopul Ioan Şişeştean, al eparhiei greco-catolice de Maramureş, îndeamnă clerul şi iubitul popor credincios să îmbrace din nou veşmânt luminat pentru învierea lui Cristos, învingătorul morţii. "Dacă cineva se limitează, în noaptea luminată a Învierii, la o simplă aprindere de lumânare, şi această practică (…) este tot mai actuală şi generalizată, lumina Învierii, care este Cristos Domnul, va străluci pentru el mai puţin decât va lumina lumânarea din mâna sa, sau deloc". În realitate, afirmă episcopul Ioan, "lectura atentă a slujbei Învierii (…) ne pune în lumină întreg misterul morţii şi Învierii Domnului". "În lumea în care trăim, războaiele, patimile şi decadenţa morală se pretind a fi drepturi ale libertăţii omului, legiferate în tot mai multe ţări. De fapt, ele pângăresc firea omului (…) pregătind calea ce duce la osânda veşnică". Pentru cine l-a urmat pe Cristos prin patimă, moarte şi înviere, Dumnezeu a hărăzit mult mai mult, încheie episcopul Ioan al eparhiei greco-catolice de Maramureş: Lumina învierii lui Cristos, Lumina în virtutea căreia îl vom putea vedea pe Dumnezeu, aşa cum se spune în laudele liturgice: “întru lumina ta vom vedea lumină”.

Episcopul Alexandru Mesian. În faţa mormântului gol al lui Cristos, unii îşi pierd speranţa în timp ce alţii "au văzut şi au crezut", constată episcopul Alexandru Mesian, al eparhiei de Lugoj, în Mesajul său pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Care este astăzi reacţia faţă de acest mormânt gol? Îndoiala lui Toma, spre exemplu, este urmată de un răspuns pe care şi-l poate însuşi fiecare om care crede: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20,28). Iubirea lui Petru apoi, a trasat calea fidelităţii faţă de Cristos a generaţiilor viitoare, prin succesorii lui Petru care conduc corabia Bisericii în caritate şi adevăr. În a doua jumătate a secolului XX, Biserica Română Unită, Greco-Catolică, a pătimit ca şi Mântuitorul pe drumul Crucii şi prigonitorii ei au afirmat că ea a murit. Dar "porţile iadului" n-au doborât Biserica şi după aproape jumătate de secol de experienţă a catacombelor, a înviat la fel ca şi Mântuitorul. Nimeni nu ar fi putut să aducă învierea decât Cel care a învins moartea prin propia Sa moarte şi Înviere. "Aceste zile de sărbătoare, încheie episcopul Alexandru Mesian, să fie pentru toţi zile de bucurie. Să fim şi noi ca Maria din Magdala, purtători ai mesajului Învierii chiar şi în mijlocul unei lumi ce doreşte să pună în dubiu fundamentele credinţei noastre".

Prea Fericirea Sa Lucian. „Cea mai mare parte a creştinătăţii a celebrat taina Paştilor acum cinci săptămâni”, aminteşte Prea Fericirea Sa Lucian la începutul Scrisorii pastorale - şi arhiepiscopul major de Alba Iulia şi Făgăraş continuă: „Este dureros că nu s-a ajuns încă la celebrarea celei mai mari sărbători a creştinătăţii la aceeaşi dată. Pentru aceasta, doresc ca toţi creştinii de bunăvoinţă să ofere rugăciuni stăruitoare pentru ca, nu departe în timp, toată creştinătatea să se bucure împreună de sărbătorirea Paştilor la aceeaşi dată, acesta fiind un pas, după voia Domnului, pentru unirea tuturor creştinilor”.

Preafericitul Lucian evocă rânduiala sărbătorii Paştilor la evrei care trebuiau să urce anual la Ierusalim, ca o întoarcere anuală la Domnul, într-un urcuş continuu. Aşa a făcut şi Isus cu apostolii, semn al unui pelerinaj înscris în planul veşnic al lui Dumnezeu, răscumpărător şi plin de biruinţă.

Astăzi locul unde se aduce închinare plăcută lui Dumnezeu, locul prezenţei Lui în mijlocul poporului Său peregrin spre Împărăţie, loc spre care creştinii nu se îndreaptă doar o dată pe an, este biserica, loc al adunării poporului lui Dumnezeu care sărbătoreşte şi care celebrează tainele mântuirii, loc al prezenţei lui Isus Cel înviat în mijlocul poporului Său, locul unde creştinii gustă, încă din lumea aceasta, din starea fericitoare a celor ce vor să fie.

Preafericitul Lucian observă că duminicile perioadei penticostarului nu sunt numite duminici “după Paşti”, ci duminici “ale Paştelui”, semn că Taina pascală nu se epuizează într-o singură duminică sau săptămână. Este exprimarea realităţii că această taină îmbracă întreaga existenţă umană, întreaga existenţă a creaţiei, şi că ea nu s-a epuizat şi nu se epuizează cât va fi această lume. Cel înviat din morţi, Cristos Domnul, nu mai moare. El este Domn, ieri, astăzi şi în veci (cf Evr 13,8). De aceea, sărbătoarea Învierii Domnului este sărbătoarea biruinţei Vieţii asupra morţii, a raiului asupra iadului, a virtuţii asupra păcatului. În Canonul Paştilor (7,3) mărturisim cântând: “Sărbătorim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi, veşnice”.

Arhiepiscopul major Lucian observă că slăbind credinţa în Învierea lui Cristos, slăbeşte şi puterea mărturiei creştine, slăbeşte forţa vieţii noastre. De aceea, nu ne este îngăduit, nouă, creştinilor de orice confesiune am fi, să permitem ca haosul să intre în forţă sau subtil în rânduielile lui Dumnezeu cu omul. Cu atât mai mult, nu ne este îngăduit să fim colaboratorii răului la opera de degradare şi distrugere a creaţiei; nu ne este iertat să lăsăm ca cel rău să-şi facă sălaş în inimile noastre, dominându-le şi împietrindu-le. “Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Cristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii”, acesta este un program, un angajament, pe care liturgia Bisericii ne invită să-l luăm.
“Cristos cel înviat este adevărata speranţă pentru o omenire care suferă de răni deschise şi dureroase!” Este nevoie de convertirea tuturor la Iubire!

În încheierea pastoralei de Paşti, Prea Fericirea Sa Lucian, scrie: Dimpreună cu Preasfinţiile lor Episcopii Mihai şi Vasile, ne apropie spiritual de inima fiecăruia dintre Dumneavoastră, dragi credincioşi şi oameni de bunăvoinţă, ducându-Vă vestea marii bucurii, că moartea şi iadul au fost distruse, iar noi suntem cu toţii fiii învierii şi ai bucuriei, dorindu-Vă să petreceţi sărbătorile, şi întreaga viaţă, cu pace şi cu binecuvântare.

La mesajele episcopilor greco-catolici din România pentru sărbătoarea Învierii Domnului, răspundem din redacţie cu salutul în limba română adresat de papa Benedict al XVI-lea din Piaţa Sfântul Petru, duminică 23 martie, după mesajul psacal „Urbi et Orbi” 2008.
 
Aici serviciul audio: