La sanctuarul Fecioarei Maria a Divinei Iubiri, îndrăgit de locuitorii Romei, se
constată o continuă purificare a devoţiunii populare
(RV - 25 aprilie 2008) Printr-o Sfântă Liturghie prezidată de cardinalul Angelo
Comastri, vicar al Papei pentru Cetatea Vaticanului, s-au celebrat vineri dimineaţă
în sanctuarul roman al Divinei Iubiri cei 268 de ani de la primul miracol al Sfintei
Fecioare. În 1740, un călător care se ducea la Roma a fost atacat de o haită
de câini feroce. Pelerinul, care în acel moment se găsea în apropierea turnului unei
fortăreţe, a ridicat ochii şi a văzut pe zid imaginea Fecioarei Maria: cu mare fervoare
s-a rugat să fie salvat şi dintr-o dată cânii s-au împrăştiat. De atunci acel loc,
unde mai târziu a fost construit sanctuarul, este ţintă de pelerinaj pentru mii de
credincioşi.
Minune sau nu, devoţiunea s-a răspândit foarte repede prinzând
rădăcini puternice în inima locuitorilor romani. Care este motivul? Răspunde
preotul Pasquale Silla, actualul rector al Sanctuarului Divinei Iubiri: • „Devoţiunea
s-a răspândit imediat, deoarece lumea are nevoie să găsească un semn palpabil de speranţă.
Acest sanctuar are o mare valoare pentru oraşul Roma. Romanii sunt foarte legaţi de
primul eveniment care a început să atragă mulţimile, după ce a fost construit sanctuarul,
inaugurat în 1745. Iar în 1750, în anul sfânt, a fost consacrat solemn. Acest sanctuar
a devenit curând renumit pentru ex-voturile care acopereau orice spaţiu al sanctuarului,
până la exces. Era renumit, în orice caz, prin ex-voturile pentru harurile primite
prin mijlocirea Sfintei Fecioare. Un eveniment extraordinar s-a petrecut în 1944,
când a avut loc eliberarea Romei, într-adevăr ca prin minune. Roma era destinată distrugerii.
Naziştii juraseră să arunce oraşul în aer. După debarcarea forţelor aliate în portul
din Anzio, două mii de tancuri înaintau spre Roma şi se prevedea marele dezastru.
Atunci a fost decis să se facă un vot, o promisiune solemnă Fecioarei Maria a Divinei
Iubiri, a cărei icoană fusese transportată în biserica Sfântul Ignaţiu din Roma, la
ora 18 din ziua de 4 iunie 1944 s-a făcut votul solemn. Să ne gândim că doar două
ore mai târziu, la 20, în Piaţa Veneţia, soseau aliaţii iar din partea opusă, în grabă
şi necontrolat, trupele germane lăsau oraşul. Roma era salvată, liberă. Sunt două
fapte semnificative care au rămas sculptate în inimi”.
Şi, ce credeţi, pentru
care motiv această iubire pentru Maica Domnului şi faţă de Iubirea Divină a crescut
an de an din ce în ce mai mult? • „Am văzut în aceşti ani o purificare a devoţiunii
populare. Aceasta a devenit tot mai biblică, ecumenică având toate caracteristicile
adevăratei evlavii faţă de Fecioara Maria. De aceea, pelerinii de azi nu vin doar,
cum se spunea odată, să facă o ieşire la sanctuarul Iubirii Divine, dar vin mai ales
pentru Sfintele Sacramente: pentru mărturisirea sacramentală adică spovadă şi pentru
Sfânta Euharistie… Credincioşii vin să trăiască un raport profund cu Cristos şi cu
Biserica. Maria este aici ca semn, ca imbold, ca încurajare de a se apropia de Domnul
mort şi înviat, deoarece El este izvorul mântuirii”.
Amintim că, începând de
la Paşti până la sfârşitul lunii octombrie, în fiecare noapte de sâmbătă spre duminică,
are loc pelerinajul pe jos, cu plecarea la miezul nopţii de la Piazza di Porta
Capena din faţa sediului FAO şi sosirea în zori la sanctuar unde se celebrează
Sfânta Liturghie. Pelerinii parcurg celebra Via Appia Antica până la biserica
Quo Vadis - care aminteşte de încercarea apostolului Petru de a fugi de persecuţiile
din Roma - apoi urmează Via Ardeatina, trecând deasupra Catacombelor Sfântului
Calixt şi prin faţa Mausoleului de la „Fosse Ardeatine”. Împreună cu icoana
Fecioarei Divinei Iubiri, pelerinii poartă cu ei propriile gânduri şi intenţii de
rugăciune, nevoile, speranţele Cetăţii Eterne şi misiunea Bisericii Romei.