În urmă cu trei ani, Liturghie solemnă prezidată de Benedict al XVi-lea pentru începutul pontificatului

(RV - 24 aprilie 2008) În urmă cu exact trei ani, la 24 aprilie 2005, Benedict al XVI-lea îşi începea slujirea la catedra lui Petru, ministerul petrin. În faţa a circa 350.000 de persoane adunate în Piaţa Sfântul Petru, pe Via della Conciliazione dar şi pe celelalte străzi din apropiere pentru a participa la Liturghia solemnă pentru începutul pontificatului pronunţa o intensă omilie.
 
Să reascultăm câteva din pasajele ei.
• „Adevăratul meu program de guvernare este acela de a nu face voinţa mea, de a nu urmări ideile mele, ci de a mă pune împreună cu toată Biserica în ascultarea cuvântului şi a voinţei Domnului şi a mă lăsa călăuzit de El, astfel încât El însuşi să conducă Biserica în acest ceas al istoriei noastre”.

Benedict al XVI-lea vrea să-şi însuşească „neliniştea sfântă a lui Cristos a lui Cristos” care caută omenirea rătăcită în atâtea pustiuri ale sărăciei, solitudinii, ale iubirii distruse, pentru a o conduce spre Acela care dă adevărata bucurie şi iubirea adevărată: este Dumnezeu care se face miel şi „s-a pus de partea mieilor, a acelora care sunt călcaţi în picioare şi ucişi”. Căci iubirea este cea care învinge şi nu puterea nici răul istoriei:
• „Nu puterea răscumpără, ci iubirea! Acesta este semnul lui Dumnezeu: El însuşi este iubire. De câte ori noi am dori ca Dumnezeu să se arate mai tare. Ca El să lovească în mod dur, să înfrângă răul şi să creeze o lume mai bună. Toate ideologiile puterii se justifică astfel, justifică distrugerea a ceea ce s-ar opune progresului şi eliberării umanităţii. Noi suferim de necaz pentru răbdarea lui Dumnezeu. Şi cu toate acestea avem nevoie toţi de răbdarea sa. Dumnezeu, care a devenit miel, ne spune că lumea este salvată de Cel Crucificat şi nu de crucificatori, adică de cei care răstignesc. Lumea este răscumpărată de răbdarea lui Dumnezeu şi distrusă de nerăbdarea oamenilor”.

Papa a amintit că creştinii există „pentru a-L arăta pe Dumnezeu oamenilor. Şi că numai acolo unde se vede Dumnezeu, începe cu adevărat viaţa”:
• „Doar atunci când îl întâlnim în Cristos pe Dumnezeu cel viu, cunoaştem ce este viaţa. Nu suntem produsul întâmplător şi fără sens al evoluţiei. Fiecare dintre noi este rodul unui gând al lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este voit, fiecare este iubit, fiecare este necesar. Nu există nimic mai frumos decât a fi ajunşi pe neaşteptate, surprinşi de Evanghelia lui Cristos. Nu este nimic mai frumos decât a-L cunoaşte şi comunica altora prietenia cu El”.

Benedict al XVI-lea a amintit în acea emoţionantă ocazie că ministerul petrin, slujirea la catedra lui Petru este esenţial un serviciu de iubire: „a iubi - a afirmat - vrea să spună… a fi gata să suferi” şi „înseamnă a da…adevăratul bine, hrana adevărului lui Dumnezeu”. A fi vicar al lui Cristos - mărturisea atunci - este „o sarcină nemaiauzită ce depăşeşte realmente orice capacitate omenească”. Dar „cine crede, nu este niciodată singur”:

• „Rugaţi-vă pentru mine, pentru ca eu să învăţ a iubi din ce în ce mai mult turma sa - pe voi, Sfânta Biserică, pe fiecare dintre voi în parte şi pe voi toţi împreună. Rugaţi-vă pentru mine, pentru ca eu să nu fug, de frică, dinaintea lupilor”.

Şi apoi, pe urmele lui Ioan Paul al II-lea a invitat pe toţi şi mai presus de toate tinerii, să nu le fie teamă să-i deschidă uşile lui Cristos:
• „Numai în această prietenie noi experimentăm ceea ce este frumos şi ceea ce eliberează. Astfel, astăzi, aş vrea, cu mare forţă şi convingere, plecând de la experienţa unei lungi vieţi personale, să vă spun, dragi tineri: să nu vă fie frică de Cristos! El nu ia nimic, şi dăruieşte tot. Cine i se dăruieşte Lui, primeşte însutit. Da, deschideţi-i larg porţile lui Cristos şi veţi găsi adevărata viaţă”.

Aici serviciul audio: