Expoziţia cotidianului "L'Osservatore Romano": lumea văzută din Piaţa San Pietro

(RV - 24 aprilie 2008) Lumea povestită din Piaţa Sfântul Petru. Datorită punctului său de observaţie, foarte deosebit, cotidianul „L’Osservatore Romano” de 147 de ani reuşeşte să privească la evenimentele mondiale cu autoritate proprie şi cu libertate, tocmai graţie orizontului mai vast care îi este asigurat de poziţionarea în inima creştinătăţii. Este concluzia la care a ajuns întâlnirea dintre directorul cotidianului vatican, Gian Maria Vian, directorului ziarului „Il Sole 24 Ore”, Ferruccio De Bortoli şi vice-directorul cotidianului „Il Corriere della Sera”, Pierluigi Battista, cu ocazia expoziţiei găzduite de Universitatea Catolică din Milano şi intitulată întocmai „L’Osservatore Romano: de la Roma spre Lume. 147 ani prin paginile ziarului Papei”.
Expoziţia parcurge în 20 de panele etapele fundamentale ale istoriei fii vaticane începând de la 1 iulie 1861, când pentru prima dată era publicat ziarul papei.
Actualul său director, Gian Maria Vian a fost numit la 29 septembrie 2007 cu unele cereri precise din partea lui Benedict al XVI-lea:
• „Da: respiraţie internaţională, atenţie la Bisericile orientale, chiar şi necatolice, şi mai mult spaţiu acordat semnăturilor feminine. Se adresează tuturor deoarece pentru Sfântul Scaun nimeni nu este străin”.

Un Papă deosebit de atent la realitatea şi dinamismul informaţiei, aşa cum explică mai departe Vian:
• „Desigur Papa urmăreşte presa cu mare interes şi inevitabil atât cât îi permite agenda de lucru care este supraîncărcată; se uită la presa italiană aşa cum priveşte presa din altă ţări şi este foarte sensibil la mecanismele informaţiei”.

Recunoaşterea unei prezenţe absolut deosebite şi o voce adesea în afara corului a venit şi de la Ferruccio De Bortoli, directorul ziarului „Il Sole 24 Ore”. Să-l ascultăm:
• „A fost adesea o voce nu numai oficial a Sfântului Scaun, dar chiar unica voce pentru unele mari evenimente ale istoriei care au fost amintite la această întâlnire: de la poziţia avută asupra Primului Război Mondial, atţtudinea contrară faţă de războiul din Libia, faţă de Legile rasiale, faţă de vizita lui Hitler la Roma în 1938…deci, uneori „L’Osservatore Romano” a fost unica voce de adevăr într-o lume uniformizată de totalitarisme. Astăzi, evident, situaţia este complet diferită, dar uneori se descoperă nu numai voci oficiale, dar ţi unele observaţii diferite, alte puncte de vedere, unele priviri asupra modernităţii care sunt în mod cert originale şi utile”.