La Liturghia înmormântării, Benedict al XVI-lea l-a amintit pe cardinalul Alfonso
Lòpez Trujillo ca apărător al vieţii şi al familiei
(RV - 23 aprilie 2008) Un cardinal care a făcut „din
apărarea şi iubirea faţă de familie caracteristica serviciului
său” pentru Biserică, învăţând, între altele, că dacă
ştiinţa nu educă la viaţă „va pierde bătăliile cele mai decisive” în domeniul ingineriei
genetice. Benedict al XVI-lea a amintit astfel figura cardinalului Alfonso
Lòpez Trujillo, decedat sâmbăta trecută la vârsta de 72 de ani, după ca a combătut
îndelung împotriva unei grave maladii. La terminarea Liturghiei înmormântării, prezidate
de cardinalul Angelo Sodano, decanul colegiului, Papa a venit în bazilica Sfântul
Petru spre ora 12 pentru a ţine omilia şi prezida ritul ultimei recomandări şi ultimului
rămas bun.
„Când în munca mea vorbesc despre idealurile căsătoriei şi familiei,
este firesc pentru mine să mă gândesc la familia din care provin, deoarece prin părinţii
mei am putut constata că e posibil a le realiza pe amândouă”. Judecata de valoare
pozitivă a acestor cuvinte ţine discret în umbră drama personală care le-a marcat:
este încă tânăr Alfonso Lòpez Trujillo când mama sa moare la vârsta de 44 de ani din
cauza unei boli dureroase. Acea pierdere nu ştirbeşte în viitorul cardinal frumoasa
mărturie de iubire oferită de părinţii săi, demonstrându-i ce lumină şi ce forţă poate
purta credinţa chiar şi în evenimentele umane cele sfâşietoare. Benedict al XVI-lea
a redat, într-un pasaj al omiliei, cuvintele răposatului cardinal Trujillo ca emblemă
a muncii pentru care şi-a consumat energiile ca preşedinte al Consiliului Pontifical
pentru Familie, la conducerea căruia Ioan Paul al II-lea l-a chemat în noiembrie 1990.
•
Secvenţe muzicale din Liturghia „Requiem”. Cum să nu punem în evidenţă,
în acest moment - s-a întrebat Papa - zelul şi pasiunea cu care el a muncit în timpul
acestor aproape 18 ani, desfăşurând o neobosită acţiune pentru tutelarea şi promovarea
familiei şi a căsătoriei creştine? „Cum să nu-i mulţumim pentru curajul cu care a
apărat valorile nenegociabile ale vieţii umane?”: • „Toţi am admirat neobosita
sa activitate. Rod al acestei angajări din partea sa este Lexiconul care constituie
o preţios text de formare pentru operatori pastorali şi un instrument pentru a dialoga
cu lumea contemporană asupra temelor fundamentale ale eticii creştine. Nu putem să
nu-i fim recunoscători pentru bătălia tenace pe care a dus-o în apărarea adevărului
iubirii familiale şi pentru răspândirea ’evangheliei familiei?’”
Înainte de
a ajunge în Curia Romană, Alfonso Lòpez Trujillo fusese un expert de ecleziologie
şi de pastorală atât în Columbia - ţara în care se născuse în 1935 - cât şi în America
Latină: competenţă dovedită de preşedinţia care - când avea puţin peste 40 de ani
- i-a fost încredinţată de CELAM, Consiliul episcopal latin-american, şi îndată după
aceasta, a înseşi Conferinţei episcopale columbiene. Când papa Ioan Paul al II-lea
l-a creat cardinal la începutul anului 1983, pe atunci arhiepiscopul de Medellin era
cel mai tânăr dintre beretele roşii ale Colegiului şi între timp acel tânăr şi neobosit
prelat zburase deja de trei ori la Roma pentru a lua parte la Sinoadele episcopale
asupra evanghelizării, catehezei şi familiei, sector din competenţa serviciului său
pentru Sfântul Scaun. „Iubirea sa pentru adevărul despre om şi pentru evanghelia familiei”
s-a bazat, a constatat Benedict al XVI-lea, pe considerentul că fiecare fiinţă umană
şi fiecare familie reflectă misterul lui Dumnezeu care este Iubire: • „A rămas
imprimată în memoria tuturor emoţionanta sa intervenţie la Adunarea Sinodului episcopilor
din 1997: a fost o adevărate cântare vieţii. El a prezentat spiritualitatea foarte
concretă pentru toţi cei care sunt angajaţi în realizarea proiectului divin asupra
familiei şi a subliniat că dacă ştiinţa nu se dedică să înţeleagă şi să educe la viaţă
va pierde cele mai decisive bătălii în domeniul fascinat şi misterios al ingineriei
genetice”.
În afară de aceasta, a pus în relief Papa, cardinalul Trujillo a
fost şi un pasionat al adevărului deoarece, a afirmat într-o scriere, tot ceea ce
îl priveşte „se află în centrul studiilor mele”. „Veritas in caritate - Adevărul în
iubire” a fost motoul episcopal al cardinalului columbian iar acel program s-a tradus
într-o practică pe care Pontiful a indicat-o ca un exemplu de imitat: • „Generozitatea
regretatului cardinal, tradusă în felurite opere de caritate, în special în favoarea
copiilor în diferite părţi ale lumii, să ne fie de încurajare să consumăm orice resursă
a noastră, fizică şi spirituală pentru Evanghelie; să ne stimuleze să lucrăm în apărarea
vieţii umane; să ne ajute să privim constant la ţinta pelerinajului nostru pământesc”. •
Secvenţe muzicale slujba înmormântării.