Istoric discurs al papei Benedict al XVI-lea, vineri, de la tribuna forului mondial ONU: pace şi dreptate în lume dacă drepturile omului nu sunt slăbite de relativism dar sunt valabile pentru toate timpurile şi toate popoarele

(RV - 19 aprilie 2008) Organizaţia Naţiunilor Unite ca „centru moral, în care toate naţiunile lumii se simt în casa lor, dezvoltând conştiinţa comună că sunt o familie de naţiuni”. Astfel Benedict al XVI-lea s-a adresat vineri 18 aprilie adunării generale a ONU, unde a fost primit de secretarul general coreeanul Ban Ki-moon şi de preşedintele Adunării generale, macedoneanul Kerim Srgjan, împreună cu reprezentanţii celor 192 naţiuni care fac parte din forul mondial. Vizita Papei a durat în total circa trei ore şi a avut ca alte momente semnificative o întâlnirea călduroasă cu staful şi personalul ONU şi o scurtă vizită la Meditation Room, sala de reculegere destinată tuturor religiilor. Un loc, cum a amintit secretarul general Ban Ki-moon în salutul său către Papa, care deşi nefiind o capelă întrucât ONU nu are o religie oficială, vrea să fie o recunoaştere pentru Dumnezeu pe care oamenii îl invocă cu nume diferite. Amănunte din New York, de la trimisul nostru special Pietro Cocco:
• „Dorinţa de pace, căutarea dreptăţii, respectarea demnităţii persoanei, cooperarea umanitară şi asistenţa exprimă justele aspiraţii ale spiritului uman. Pentru aceasta Biserica şi Sfântul Scaun văd în Naţiunile Unite locul în care se orientează politica fiecărei naţiuni spre aceste idealuri. Benedict al XVI-lea s-a exprimat astfel, vineri, în debutul discursului său la Naţiunile Unite, prin care a elogiat şi rolul desfăşurat de ONU în a favoriza o reglementare comună a raporturilor dintre State potrivit regulilor internaţionale obligatorii.

Trăim un timp de criză la nivel mondial, a observat Papa, deoarece în locul unui consens multilateral în a căuta soluţia la probleme, prevalează decizia unor puţini membri. Din contra, chestiuni precum securitatea, dezvoltarea, reducerea inegalităţilor, protecţia mediului înconjurător, a resurselor şi climei ar necesita o capacitate de acţiune comună şi tempestivă.

O problemă la care a făcut referinţă şi secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, în salutul său introductiv, subliniind că există o unitate de vederi cu Sfântul Scaun asupra acestor probleme. Mai mult, deşi neexistând o religie oficială a ONU, a adăugat Ben Ki-moon, noi care lucrăm aici adeseori avem un limbaj de credinţă şi simţim munca noastră ca o misiune. Şi adresându-se Papei a spus: misiunea noastră comună ne uneşte.

Un gând împărtăşit şi de preşedintele Adunării generale, Kerim Srgjan, care a amintit sprijinul Papei la dialogul dintre culturi, naţiuni şi popoare. Şi mulţumindu-i pentru vizita sa la ONU, care aminteşte fiecăruia misiunea nobilă a celui care este învestit, a formulat, în numele tuturor, lui Benedict al XVI-lea urări de bine pentru aniversarea naşterii, amintind şi alegerea sa la sediul pontifical petrecută la 19 aprilie în urmă cu trei ani.

Discursul Papei, foarte articulat, s-a oprit apoi asupra bazelor necesare garantării unei respectări efective a drepturilor omului şi demnităţii persoanei umane, pornind de la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care sărbătoreşte acum a 60.a sa aniversare.

Efectele lipsei de respectare a regulilor şi solidarităţii, a observat Papa, se văd mai ales în regiunile mai slabe ale planetei, unde se trăiesc efectele negative ale globalizării precum în cazul acelor ţări din Africa şi din alte regiuni ale lumii care rămân la marginea unei dezvoltări integrale.

Dar alt element tipic al acţiunii ONU, subliniat de Papa, este necesitatea respectării regulilor, care trebuie să fie simţită de toţi nu ca o limitare a libertăţii, dar ca un ajutor pentru realizarea binelui comun. Libertatea de fapt implică legătura dintre drepturi şi îndatoriri. Mă gândesc, a spus Benedict al XVI-lea, la modul în care rezultatele descoperirilor cercetării ştiinţifice şi tehnologice sunt uneori aplicate:
• „În ciuda enormelor beneficii pe care umanitatea le poate trage, unele din aplicaţiilor reprezintă o violare evidentă a ordinii creaţiei, până la punctul în care nu numai este în contradicţie cu caracterul sacru al vieţii, dar însăşi persoana umană şi familia sunt private de identitatea lor naturală”.

Alt fundament care constituie baza tuturor drepturilor umane este recunoaşterea unităţii familiei umane şi atenţia faţă de demnitatea fiecărui bărbat şi femei, ceea ce Papa a numit astăzi „principiul de responsabilitate”. Înseamnă că dacă Statele nu sunt în măsură să garanteze protecţia populaţiei de violările grave ale drepturilor omului, comunitatea internaţională trebuie să intervină prin mijloace juridice prevăzute de carta Naţiunilor Unite şi de alte instrumente internaţionale, fără ca aceasta să însemne că li se limitează suveranitatea. Dimpotrivă, indiferenţa sau lipsa de intervenţie provoacă o pagubă reală popoarelor.
În acelaşi timp, Papa a îndemnat să se caute noi căi pentru a preveni şi controla conflictele, în măsură să exploreze orice posibilă cale diplomatică. Şi mai presus de toate să acorde atenţie şi încurajare chiar celor mai firave semne de dialog sau de dorinţă de reconciliere.
Ale treilea contemplat de Benedict al XVI-lea este referinţa la semnificaţia transcendenţei şi raţiunii naturale, pentru ca respectarea drepturilor omului să nu rămână o enunţare de legalitate lipsită de conţinut. Nu este de ajuns de fapt o abordare pragmatică, un teren comun minimal pentru a garanta demnitatea omului şi drepturile sale:
• „A separa drepturile omului de acest context ar însemna a le restrânge importanţa şi ceda unei concepţii relativiste, potrivit căreia sensul şi interpretarea drepturilor ar putea varia iar universalitatea lor ar putea fi negată în numele diferitelor concepţii culturale, politice, sociale şi chiar religioase”.

La baza Declaraţiei Universale, rod al unei convergenţe de tradiţii religioase şi culturale diferite, stă convingerea ’universalităţii, indivizibilităţii şi interdependenţei drepturilor omului’. Promovarea lor, a observat Papa, este strategia cea mai eficientă pentru a elimina inegalităţile sociale, precum şi pentru a spoiri siguranţa. Împotriva presiunilor din partea aceluia care ar vrea să interpreteze bazele Declaraţiei pentru a satisface simple interese utilitariste, Papa a atras atenţia asupra riscului de a considera drepturile ca simple părţi desprinse şi separate între ele, întrucât subiectul este persoana umană. A o fragmenta, a o relativiza, înseamnă a slăbi protecţia drepturilor sale.
• „Această intuiţie a fost exprimată încă din secolul al cincilea de Augustin din Hippona, unul dintre maeştrii eredităţii noastre intelectuale, care a spus că preceptul ’Nu fă altora ceea ce nu vrei ca să ţi se facă ţie’, nu poate în nici un fel să varieze în funcţie de diversitatea popoarelor” (De doctrina christiana, III,14).
Este adevărat în schimb că dialogul ar trebui să fie recunoscut tot mai mult ca mijlocul prin se exprimă propriul punct de vedere şi se construieşte consensul în jurul adevărului privind valori şi obiective particulare. Este caracteristic naturii religiilor, a insistat Papa, ca ele să poată conduce un dialog de gândire şi de viaţă ce poartă mari beneficii indivizilor şi comunităţilor. Desigur trebuie păstrată distinctă dimensiunea cetăţeanului de cea a credinciosului, dar, evident, drepturile omului trebuie să includă dreptul de libertate religioasă:
• „Este de neconceput, de aceea, că credincioşii trebuie să suprime o parte din ei înşişi - credinţa lor - pentru a fi cetăţeni activi; nu ar trebui niciodată să fie necesar a-l renega pe Dumnezeu pentru a se putea bucura de propriile drepturi”.
Nu este vorba doar de a garanta libertatea de cult, a specificat mai departe Papa, dar de a considera dimensiunea publică a religiei şi a da posibilitate credincioşilor de a-şi îndeplini rolul lor în construirea ordinii sociale. În fond, drepturile sunt bazate şi modelate pe natura sa transcendentă iar a recunoaşte această dimensiune înseamnă a susţine speranţa umanităţii într-o lume mai bună.

Papa şi-a încheiat discursul rostit în faţa Adunării generale a ONU cu salutul “Pace şi prosperitate cu ajutorul lui Dumnezeu!” rostit în limbile oficiale ale forului mondial:engleză, franceză, spaniolă, arabă, chinea şi rusă, mulţumind tuturor.
Peace and Prosperity with God’s help!
Paix et prospérité, avec l’aide de Dieu!
Paz y prosperidad con la ayuda de Dios!
Arabă:
سَلامٌ وَإزْدِهَارٌ بعَوْن ِ الله ِ!
Chineză:
因 著 天 主 的 幫 助 願 大 家 得 享 平 安 和 繁 榮 !
Rusă
Мира и благоденствия с помощью Боҗией!

Thank you very much.