Educatorii catolici să-i ajute pe tineri în căutarea adevărului şi în dialogul rodnic
dintre credinţă şi raţiune: îndemnul Papei Benedict al XVI-lea, la Catholic University,
din Washington
(RV – 18 aprilie 2008) După Sfânta Liturghie, celebrată joi dimineaţă pe stadionul
"Nationals" din Washington, în după-amiaza aceleiaşi zile, Benedict
al XVI-lea s-a întâlnit cu universitarii catolici americani la Catholic
University, din Washington, instituţie fondată, în anul 1807, de episcopatul
catolic american. Benedict al XVI-lea a pronunţat un însufleţit discurs
despre credinţă şi raţiune şi a reafirmat rolul fundamental al şcolilor şi universităţilor
catolice în căutarea adevărului.
• „Împotriva conflictelor personale,
a confuziei morale şi a fragmentării cunoaşterii, scopurile nobile ale formării academice
şi ale educaţiei – fondate pe unitatea adevărului şi pe slujirea persoanei şi a comunităţii
– devin un special şi puternic instrument al speranţei.” Acesta este mesajul încredinţat
de Benedict al XVI-lea educatorilor catolici din Statele Unite, în cadrul întâlnirii
de la „Catholic University of America”. Evenimentul s-a caracterizat de mare entuziasm
pentru Papa, manifestat de către numeroşii studenţi şi de circa 235 de rectori de
universităţi şi colegii catolice.
Benedict al XVI-lea a amintit, înainte de
toate, meritul istoric al şcolilor catolice care au ajutat „generaţii de imigranţi
să iasă din mizerie şi să-şi ocupe un loc în societatea zilelor noastre”. S-a oprit,
aşadar, asupra temei, atât de dragi lui, a dialogului dintre credinţă şi raţiune. „Toate
activităţile Bisericii pornesc de la conştiinţa de a fi purtătoarea unui mesaj care-l
are la origine pe Dumnezeu însuşi”, a spus Papa, subliniind faptul că aceste activităţi
revelează „dorinţa lui Dumnezeu de a se face cunoscut şi dorinţa înnăscută a fiecărei
fiinţe umane de a cunoaşte adevărul, ce oferă contextul cercetării umane asupra sensului
vieţii”.
• „Din această perspectivă” – a subliniat Sfântul Părinte – „se poate
recunoaşte că contemporana 'criză a adevărului' este înrădăcinată într-o 'criză de
credinţă'. Doar prin credinţă putem da, în mod liber, consensul la a-l mărturisi pe
Dumnezeu şi la a-l recunoaşte ca fiind garantul transcendent al adevărului pe care
îl revelează”. De aici şi reflecţia sa asupra libertăţii care, a avertizat Sfântul
Părinte, nu reprezintă „facultatea de a ne 'scutura' de obligaţii, ci este capacitatea
de a ne asuma îndatorirea unei participări la a fi noi înşine”.
•„Libertatea
autentică nu poate fi obţinută prin îndepărtarea de Dumnezeu”, avertizează Sfântul
Părinte căci – continuă Papa – „o asemenea alegere ar însemna, în cele din urmă, omiterea
adevărului genuin de care avem nevoie pentru a ajunge să ne înţelegem pe noi înşine”.
•
„Doresc să reafirm marea valoare a libertăţii academice”, a spus Papa. „Însă”, a precizat
Sfântul Părinte „orice apel la principiul libertăţii academice care justifică poziţii
ce contrazic credinţa şi învăţătura Bisericii, ar împiedica sau chiar ar trăda identitatea
şi misiunea unei universităţi”. Astfel i-a îndemnat pe educatorii din universităţile
şi şcolile catolice „să se asigure că studenţii primesc o educaţie în sfera doctrinei
şi a practicii catolice”. Acest lucru – a insistat Papa – necesită ca „mărturia
publică a apartenenţei la Cristos să modeleze fiecare aspect al vieţii instituţionale,
atât în interiorul cât şi în exteriorul aulelor scolastice”.
În mare parte,
discursul Sfântului Părinte s-a axat pe tema adevărului: • „De fapt, prin misiunea
care-i este specifică, Biserica este implicată în lupta susţinută de umanitate, pentru
a ajunge la adevăr” iar adevărul – aminteşte Papa – „vorbeşte individului în integralitatea
sa, invitându-ne să răspundem cu întreaga noastră fiinţă”. Această chemare – a spus
Sfântul Părinte – este cu atât mai urgentă cu cât „azi, observăm o anumită timiditate
faţă de categoria binelui, şi o imprudentă vânătoare de noutate, considerată ca fiind
o realizare a libertăţii”. Benedict al XVI-lea a amintit şi de preocuparea pentru
„reducerea preţiosului şi delicatului domeniu al educaţiei sexuale la simpla gestionare
a „riscului”, şi lipsa oricărei referinţe la frumuseţea iubirii conjugale. La finalul
discursului, Sfântul Părinte i-a încurajat pe educatorii creştini „să-i elibereze
pe tineri de limitele pozitivismului şi să trezească receptivitatea lor faţă de adevăr,
faţă de Dumnezeu şi de bunătatea lui”.