Predica Papei la Washington

RV 17 apr 2008. "Pace vouă!" (Ioan 20,19). Benedict al XVI-lea a ales aceste cuvinte, primele adresate de Domnul Înviat discipolilor săi, pentru a saluta credincioşii la predica Sfintei Liturghii, celebrată joi dimineaţă pe stadionul "Nationals" din Washington. Bucuria timpului pascal, a observat Pontiful, este mărită de bicentenarul înfiinţării diecezelor de Boston, Louisville, New York şi Philadelphia. După două sute de ani, Biserica din America are bune motive de a lăuda capacitatea generaţiilor trecute de a unifica grupuri de imigranţi foarte diferiţi în unitatea credinţei catolice şi în angajarea comună pentru răspândirea Evangheliei. În acelaşi timp, Comunitatea catolică în această Ţară a ajuns să preţuiască tot mai deplin importanţa fiecărui mădular şi grup în a-şi aduce darul particular la binele întregului. Acum Biserica în Statele Unite este chemată să privească la viitor, înrădăcinată adânc în credinţa transmisă de generaţiile precedente şi pregătită să înfrunte noile provocări cu speranţa care vine din iubirea lui Dumnezeu revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (cf Romani 5,5).
• "În exerciţiul slujirii mele de Succesor al lui Petru am venit în America să vă întăresc pe voi, dragi fraţi şi surori, în credinţa apostolilor (cf Luca 22,32). Am venit să proclam din nou, după cum Sfântul Petru a proclamat în ziua Rusaliilor, că Isus Cristos este Domnul şi Mesia, înviat din moarte, şade la dreapta Tatălui în slavă şi e constituit judecător al celor vii şi al celor morţi (cf Fapte 2,14ss). Am venit să repet urgenta exhortaţie a Apostolilor la convertire pentru iertarea păcatelor şi pentru a implora de la Domnul o nouă revărsare a Duhului Sfânt asupra Bisericii în această Ţară. Cum am auzit în acest timp pascal, Biserica s-a născut prin intermediul pocăinţei şi prin credinţa în Domnul Înviat – daruri oferite de Duhul. În orice epocă, ea este împinsă de acelaşi Duh să ducă oamenilor şi femeilor de orice rasă, limbă şi popor (cf Fapte 5,9) vestea cea bună a împăcării noastre cu Dumnezeu în Cristos".

În orice timp şi în orice loc, a continuat Sfântul Părinte în lumina lecturilor de la Sfânta Liturghie, Biserica este chemată să crească în unitate printr-o convertire constantă la Cristos, a cărui lucrare salvifică este proclamată de Succesorii Apostolilor şi celebrată în Sacramente. Această unitate, pe de altă parte, presupune o extindere continuă pentru că Duhul Sfânt îi face pe cei care cred să proclame "faptele măreţe ale Domnului" şi să invite toate neamurile să intre în comunitatea celor salvaţi prin sângele lui Cristos şi au primit viaţa cea nouă în Duhul său:
• "Mă rog, apoi, pentru ca această aniversare semnificativă în viaţa Bisericii din Statele Unite şi prezenţa Succesorului lui Petru în mijlocul vostru să fie pentru toţi catolicii o ocazie de a reafirma unitatea lor în credinţa apostolică, pentru a oferi contemporanilor o raţiune convingătoare a speranţei care-i inspiră (cf 1 Petru 3,15) şi pentru a fi reînnoiţi în zelul misionar în slujirea răspândirii Împărăţiei lui Dumnezeu".

"Lumea are nevoie de mărturie! Cine poate nega că momentul prezent constituie o cotitură nu numai pentru Biserica în America dar şi pentru societate în ansamblul ei? Este un timp plin de făgăduinţă, pentru că vedem familia umană apropiindu-se în diferite moduri şi devenind tot mai interdependentă. În acelaşi timp, cu toate acestea, vedem semne evidente ale unei prăbuşiri îngrijorătoare a însăşi fundamentelor societăţii: semne de alienare, ură şi contrapunere în mulţi contemporani ai noştri; violenţă crescândă, slăbirea simţului moral, relaţii sociale căzute în vulgaritate şi uitare crescândă a lui Dumnezeu. Şi Biserica vede semnele unei imense promisiuni în atâtea parohii solide şi în mişcări bisericeşti vii, în entuziasmul pentru credinţă dovedit de atâţia tineri, în numărul celor care anual îmbrăţişează credinţa catolică şi într-un interes tot mai mare pentru rugăciune şi cateheză. În acelaşi timp, ea percepe în mod adesea dureros, prezenţa dezbinăriio şi a polarizării în interiorul ei, şi descoperă cu uimire că atâţia botezaţi, în loc să acţioneze ca un ferment spiritual în lume, sunt dispuşi să îmbrăţişeze atitudini contrare adevărului Evangheliei".

"Doamne, trimite Duhul tău şi reînnoieşte faţa pământului!" (cf Psalmul 104,30). Cuvintele acestui psalm, a continuat Sfântul Părinte, sunt o rugăciune care în orice timp şi loc se înalţă din inima Bisericii. "Să ne rugăm astăzi cu insistenţă pentru ca Biserica în America să fie reînnoită în acest Duh şi sprijinită în misiunea ei de a vesti Evanghelia unei lumi care nutreşte nostalgia unei libertăţi genuine (cf Ioan 8,32), a unei fericiri autentice şi a împlinirii celor mai profune aspiraţii!" (...) "Fidelitatea şi curajul prin care Biserica în această Ţară va reuşi să înfrunte provocările unei culturi tot mai secularizate şi materialiste, va depinde în mare parte de fidelitatea voastră personală în a transmite tezaurul credinţei noastre catolice. Tinerii au nevoie de a fi ajutaţi în a discerne calea care conduce la adevărata libertate: calea unei imitaţiuni sincere şi generoase a lui Cristos, calea dăruirii în dreptate şi pace. S-au făcut multe progrese în dezvoltarea programelor solide pentru cateheză, dar mult mai mult rămâne încă de făcut pentru a forma inimile şi minţile tinerilor la cunoaşterea şi iubirea Domnului. Provocările care vin spre noi recer o formare amplă şi sănătoasă în adevărul credinţei. Dar recer şi de a cultiva un mod de a gândi, o "cultură" intelectuală care să fie genuin catolică, încrezătoare în armonia profundă dintre credinţă şi raţiune, şi pregătită să ducă bogăţia viziunii de credinţă la contactul cu chestiunile urgente care privesc viitorul societăţii americane".

"Dragi prieteni, vizita mea în Statele Unite vrea să fie o mărturie pentru Cristos, speranţa noastră. Americanii au fost întotdeauna un popor de speranţă: înaintaşii voştri au venit în această Ţară cu aşteptarea de a găsi o nouă libertate şi o nouă oportunitate, în timp ce vastitatea teritoriului inexplorat le inspira speranţa de a fi capabili să înceapă complet de la capăt creând o nouă naţiune pe temelii noi. Desigur, această aşteptare nu a fost experienţa tuturor locuitorilor acestor Ţări; e de ajuns să ne gândim la injustiţiile suferite de populaţiile native americane şi de cei care au fost aduşi cu forţa ca sclavi din Africa. Dar speranţa, speranţa în viitor face parte în mod profund din caracterul american. Şi virtutea creştină a speranţei – speranţa revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, speranţa care purifică şi îndreaptă în mod supranatural aspiraţiile orientându-le spre Domnul şi planul său de mântuire – această speranţă a caracterizat şi continuă să caracterizeze şi viaţa comunităţii catolice în această Ţară".

"În contextul acestei speranţe, născute din iubirea şi fidelitatea lui Dumnezeu, iau act de durerea pe care a trăit-o Biserica din America în urma abuzului sexual în dauna minorilor. Niciun cuvânt al meu n-ar putea descrie durerea şi daunele provocate de acest abuz. Este important ca celor care au de suferit să le fie acordată o iubitoare atenţie pastorală. Nici nu pot să descriu în mod adecvat daunele verificată în interiorul comunităţii Bisericii. S-au făcut deja mari eforturi pentru a înfrunta onest şi drept această tragică situaţie şi pentru a asigura ca toţi copiii – pe care Domnul nostru îi iubeşte atât de mult (cf Marcu 10, 14) şi care sunt tezaurul nostru cel mai mare – să poată creşte într-un ambient sigur. Aceste griji pentru ocrotirea copiilor trebuie să continue. Ieri am vorbit cu Episcopii voştri despre acest lucru. Astăzi, vă încurajez pe fiecare dintre voi să facă ce-i stă în putinţă pentru a promova vindecarea şi reconcilierea şi pentru a-i ajuta pe cei care au fost răniţi. În plus, vă cer să-i iubiţi pe preoţii voştri şi de a-i întări în munca lor excelentă pe care o depun. Şi mai ales, rugaţi-vă pentru ca Duhul Sfânt să reverse darurile sale asupra Bisericii, daruri care conduc la convertire, iertare şi creştere în sfinţenie".

Papa s-a referit apoi la importanţa sacramentului reconcilierii: "În mare parte, reînnoirea Bisericii în America depinde de reînnoirea practicii penitenţei şi de creşterea în sfinţenie". "În speranţă noi am fost mântuiţi" (Romani 8,24). "În numele Domnului Isus vă cer să înlăturaţi orice dezbinare şi de a lucra cu bucurie pentru a pregăti o cale pentru El, în fidelitate faţă de cuvântul său şi în convertirea constantă la voinţa sa. Vă îndemn, mai ales, să continuaţi a fi un ferment de speranţă evanghelică în societatea americană".