Orice acumulare excesivă de arme nu poate fi justificată sub aspect moral: card. R.
R. Martino, înainte de vizita sa în România
(RV - 12 aprilie 2008) La terminarea seminarului internaţional promovat la Palatul
San Calisto de Consiliul Pontifical „Dreptate şi Pace”, cardinalul Renato Raffaele
Martino, preşedintele departamentului, într-un interviu acordat redacţiei noastre
centrale, explică mai întâi ce mesaj a voit să lanseze reuniunea de studiu. •
„Înainte de toate, s-a urmărit să se pună în centrul reflecţiei asupra păcii problematica
dezarmării şi în consecinţă să alimenteze angajarea şi atenţia Bisericii şi a creştinilor
faţă de complexa problematică a dezarmării. Să relanseze apoi, în cadrul comunităţii
internaţionale, procesele instituţionale legate de dezarmare.Din păcate, trăim
un anotimp în care se are impresia că dezarmării nu i se acordă atenţia pe care o
merită. Consider că a existat o pauză în aceasta, întrucât odată cu ameninţarea din
partea terorismului opinia publică s-a convins că e bine a se înarma pentru a apăra
societatea de terorism. Dar, este ceva şi mai mult! Pe de altă parte, Consiliul Pontifical
a înţeles să demonstreze că dezarmarea este strâns legată de o altă temă, ce a dezvoltării.
Acum, în ziua de azi, noi suntem spectatori înmărmuriţi de un paradox. Cresc cheltuielile
pentru producţia de arme şi în acelaşi timp, creşte sărăcia în lume, cresc diferenţele,
sunt mortificaţi săracii cărora le este negat un viitor”.
Papa, în Mesajul
pentru Ziua Mondială a Păcii 2006, înregistra „cu amărăciune datele unei creşteri
îngrijorătoare a cheltuielilor militare şi comerţului mereu prosper cu arme” afirmând
că procesul dezarmării „zace în mlaştina unei indiferenţe aproape generale”.
Care este situaţia astăzi? • „Preocupantă, foarte preocupantă. Cum afirmă Papa,
cheltuielile militare cresc în mod tragic; pe de altă parte, suntem în faţa unei anumite
apatii a comunităţii internaţionale în ceea ce priveşte chestiunea dezarmării. Mă
gândesc cu îngrijorare la ceea ar trebui să se facă în domeniul armelor chimice, bacteriologice,
nucleare, dar şi al celor convenţionale şi „armelor mici”. Şi tocmai cu „armele mici”
se comit delictele „zilnice”. Aşa cum cerea Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, este
nevoie de o tresărire a comunităţii internaţionale pentru a regăsi acel consens necesar
şi acea disponibilitate convinsă pentru ’gestionarea’ problemei armelor”.
Ce
se poate face pentru a opri cursa înarmărilor? • „După mine, trebuie să se
facă trei lucruri: răspândirea cunoştinţelor necesare cu privire la armamente, ca
presupus al unei autentice educaţii la pace a persoanelor şi apoi promovarea unei
angajări ecumenice şi internaţionale a religiilor pe frontul dezarmării; şi trei,
prezentarea unor propuneri concrete care să fie realiste şi viabile pentru reducerea
producţiei armamentelor. Trebuie mai presus de toate să se acţioneze pentru ca dezarmarea
să fie plasată în contextul unei relansări de procese substanţiale de dezvoltare umană,
mai ales în ţările sărace”.
Un creştin poate să lucreze în industria armamentelor? •
„Cum ştim, un Stat poate să dispună de arme pentru propria apărare, dar creştinul
care munceşte nu va şti niciodată pentru ce scop sunt făcute acele arme, dacă pentru
apărare sau sunt arme ofensive: este vorba de o chestiune delicată ce trebuie abordată
în afara unor anumite ideologii ce împiedică de a identifica situaţia în complexitatea
ei, ce trebuie văzută în perspectiva morală proprie a doctrinei sociale a Bisericii
asupra dezarmării. În această privinţă, trebuie văzut numărul 508 al Compendiului
care spune: „Doctrina socială a Bisericii propune obiectivul unei dezarmări generale
echilibrate şi controlate”. Creşterea enormă a armamentelor reprezintă o ameninţare
gravă pentru stabilitate şi pace. Principiul suficienţei în virtutea căruia un Stat
poate poseda doar mijloacele necesare pentru legitima sa apărare, trebuie să fie aplicat
atât de către Statele care cumpără arme cât şi de cele care le produc şi le furnizează.
Orice acumulare excesivă de arme, sau comercializarea lor generalizată, nu pot fi
justificate din punct de vedere moral. Asemenea fenomene trebuie evaluate în lumina
normativei internaţionale în materie de non-proliferare, producţie, comerţ şi folosire
a diferitelor tipuri de armamente. Armele nu trebuie niciodată să fie considerate
asemenea altor bunuri de schimb la nivel mondial sau pe pieţele interne.