Benedict al XVI-lea la bazilica Sfântul Bartolomeu de pe Insula Tiberină, memorial al martirilor credinţei din secolul 20 şi în continuare, cu ocazia celor 4 decenii de la înfiinţarea Comunităţii Sfântul Egidiu

(RV - 8 aprilie 2008) Isus înviat luminează mărturia dată de martirii credinţei, doar aparent înfrânţi de violenţă şi de totalitarisme. Este, pe scurt, ceea ce Benedict al XVI-lea a afirmat în timpul Liturgiei Cuvântului, prezidată luni după amiază în bazilica Sfântul Bartolomeu de pe Insula Tiberină din Roma, memorial al martirilor pentru credinţă din secolul 20. La sosire, la ora 17.30, Papa a fost întâmpinat de cardinalul vicar Camillo Ruini şi de membrii Comunităţii Sfântul Egidiu, căreia bazilica i-a fost încredinţată în 1993 şi care sărbătoreşte acum 40 de ani de la înfiinţarea.

• Secvenţe muzicale din timpul slujbei religioase.
„Un pelerinaj pentru comemorarea martirilor secolului 20”: astfel Papa a definit vizita sa la bazilica Sfântul Bartolomeu, o mică Biserică albă, înconjurată de apele Tibrului şi care păstrează relicvele multor creştini de diferite confesiuni, căzuţi pentru credinţă în secolul 20 şi în continuare: de la arhiepiscopul martir Oscar Arnulfo Romero, de San Salvador, la cardinalul Posada Ocampo, ucis de narcotraficanţi la aeroportul din Guadalajara în Mexic, de la pastorul evanghelic Paul Schneider la simplul agricultor catolic austriac Franz Jägerstätter, opozitori ai nazismului, prin obiecţie de conştiinţă şi mărturie de credinţă, da la monahul şi îndrumătorul spiritual ortodox Sofian Boghiu, opozant al totalitarismului comunist din România, de la părintele Andrei Santoro, preot roman ucis la Trabzon în Turcia, la preotul francez André Jarlan în Chile, martori ai dialogului şi al prieteniei cu cei mai săraci.

Un loc „încărcat de memorii”, deci, a adăugat Sfântul Părinte, care face să se nască în noi întrebarea: pentru ce aceşti martiri „nu au căutat să-şi salveze cu orice preţ bunul de neînlocuit care este viaţa?”. Răspunsul, a subliniat Papa, stă în flacăra iubirii:
• „Susţinuţi de acea flacără şi martirii şi-au vărsat sângele şi s-au purificat în iubire: în iubirea lui Cristos care i-a făcut capabili să se jertfească la rândul lor din iubire. Isus a spus: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). Orice martor al credinţei trăieşte această iubire „mai mare” şi, după exemplul Învăţătorului, este gată să sacrifice viaţa pentru Împărăţie. În felul acesta se devine prieteni ai lui Cristos; astfel omul se conformează Lui, acceptând sacrificiul până la extrem, fără a pune limite darului iubirii şi slujirii credinţei”.

Şi sunt atât de mulţi, a continuat Benedict al XVI-lea, „creştinii căzuţi sub violenţa totalitară a comunismului şi nazismului”, cei ucişi în cele 5 continente, adesea „din ură faţă de credinţă”- Şi nu puţini „s-au jertfit pentru a nu-i abandona pe cei nevoiaşi, săraci, credincioşii încredinţaţi lor”. Aceşti fraţi ai noştri în credinţă, a spus Papa citându-l pe Ioan Paul al II-lea sunt ca „o frescă a Fericirilor, trăită până la vărsarea sângelui”. O mărturie însă ce vorbeşte „cu un glas mai puternic decât sciziunile trecutului”:
• „Este adevărat: aparent, se pare că violenţa, totalitarismele, persecuţia, brutalitatea oarbă se arată mai tari, reducând la tăcere glasul martorilor credinţei, care, pe plan omenesc, pot să pară ca înfrânţi ai istoriei. Dar Isus înviat luminează mărturia lor şi înţelegem astfel sensul martiriului”.

Cu atât mai adevărată,, deci, devine afirmaţia lui Tertulian, scriitorul bisericesc citat de Sfântul Părinte: „Sângele martirilor este sămânţă de noi creştini”:
• „În înfrângerea, în umilirea tuturor celor care suferă din cauza Evangheliei, acţionează o forţă pe care lumea nu o cunoaşte: „Atunci când sunt slab - exclamă apostolul Paul -, atunci sunt mai puternic (2Cor 12.10). Este forţa iubirii, lipsită de apărare şi victorioasă în aparenta înfrângere. Este forţa care sfidează şi învinge moartea”.

„Şi acest al XXI-lea secol s-a deschis sub semnul martiriului” - a conchis Papa. Când creştinii sunt cu adevărat ferment, lumină şi sare a pământului, devin şi ei, aşa cum s-a întâmplat cu Isus, obiect de persecuţii; asemenea Lui sunt „semn de contradicţie”. De aici, invitaţia adresată prietenilor Comunităţii Sfântul Egidiu de privi la „eroii credinţei”, sforţându-se „să le imite curajul”, pentru a fi „făuritori de pace şi de reconciliere între toţi care sunt duşmani sau luptă între ei”

• Secvenţe muzicale din timpul celebrării religioase.
După serviciul liturgic, Benedict al XVI a descoperit, în afara bazilicii, o placă comemorativă a vizitei sale. Apoi a adresat tuturor celor prezenţi un salut, extins şi la spitalul apropiat „Fatebenefratelli”. În fine, Papa a mulţumit Comunităţii Sfântul Egidiu pentru activitatea sa, îndemnând-o să nu se teamă de dificultăţile şi suferinţele acţiunii misionare:
• „Cuvântul lui Dumnezeu, iubirea faţă de Biserică, predilecţia pentru săraci, comunicarea Evangheliei au fost stelele care v-au călăuzit mărturisind, sub ceruri diferite, unicul mesaj al lui Cristos. Vă mulţumesc pentru această operă apostolică a voastră; vă mulţumesc pentru atenţia faţă de cei din urmă şi pentru căutarea păcii, care disting Comunitatea voastră”.

Şi Comunitatea Sfântul Egidiu a mulţumit Papei pentru vizita sa, definită „un dar preţios” tocmai deoarece cade în al 40-lea aniversar al Comunităţii. Întemeietorul ei, Andrea Riccardi, a spus, între altele, în salutul către Pontif:
• „Astăzi Sanctitatea Voastră cinsteşte memoria martirilor, ale căror existenţe vorbesc despre o iubire tare ca moartea. Bărbaţi şi femei care nu au trăit pentru sine: sminteală pentru lumea secolului 20, care şi-a făcut suprema sa lege „salvează-te pe tine însuţi”, strigat către Isus sub cruce. Astfel este încă lumea secolului nostru. Şi din păcate atâţia creştini sunt încă ucişi în diferite părţi ale lumii!”

Andrea Riccardi a amintit apoi plăgile lumii, în special din Africa unde, a spus .”materialismul umileşte omul prin violenţă, sărăcie, cultul banului, desfigurând chipul lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, a spus în încheiere, în acest context se vede „forţa umanizatoare, eliberatoare şi pacificatoare a gratuităţii vieţii creştine” şi suntem „mulţumiţi de a fi creştini”, cu o bucurie „mai tare decât strigătele de durere care se simt în lume”.
• Secvenţe muzicale din timpul celebrării religioase "Imnul Apostolilor".
 
Aici serviciul audio: