Strada spre Emaus este drumul fiecărui creştin: alocuţiunea Papei la întâlnirea duminicală pentru antifonul marian pascal "Regina coeli" (text)

(RV - 6 aprilie 2008) Vreme închisă, la Roma, duminică la amiază când aproximativ 40 de persoane, romani şi pelerini, s-au reunit în Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea şi a se ruga împreună antifonul marian pascal „Regina coeli, laetare - Bucură-te, Regină a cerului”.

Iată alocuţiunea Papei, ca de obicei, în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
Evanghelia acestei duminici - a treia a Paştelui - este celebra povestire numită a ucenicilor de la Emaus (cf Lc 24,13-35). Se povesteşte despre doi discipoli ai lui Cristos care, în ziua de după sâmbătă, adică a treia de la moartea sa, trişti şi abătuţi au lăsat Ierusalimul îndreptându-se spre un sat situat la mică distanţă, numit, întocmai, Emaus. De-a lungul drumului li s-a alăturat Isus înviat, dar ei nu l-au recunoscut. Văzându-i descurajaţi, el le-a explicat, pe baza Scripturilor, că Mesia trebuia să sufere şi să moară pentru a intra în slava sa. Intrat apoi cu ei în casă, s-a aşezat la masă, a binecuvântat pâinea şi a frânt-o, şi în acel moment ei l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut din ochii lor, lăsându-i plini de uimire în faţa acele pâini frânte, nou semn al prezenţei sale. Şi îndată cei doi s-au întors la Ierusalim şi au povestit cele întâmplate celorlalţi ucenici.

Localitatea Emaus nu a fost identificată cu certitudine. Există diferite ipoteze, iar acest fapt nu e lipsit de o sugestie a sa, deoarece lasă să ne gândim că Emaus reprezintă în realitate orice loc: strada care conduce acolo este drumul fiecărui creştin, mai mult, al fiecărui om. Pe străzile noastre Isus înviat se face tovarăş de călătorie, pentru a reaprinde în inimile noastre căldura credinţei şi speranţei şi pentru a frânge pâinea vieţii veşnice. În convorbirea ucenicilor cu călătorul necunoscut impresionează expresia pe care evanghelistul Luca o pune pe buzele unuia dintre ei: ’Noi speram…’(24,21). Acest verb la trecut spune tot: am crezut, am urmat, am sperat…, dar de-acum totul s-a sfârşit. Chiar şi Isus din Nazaret, care se dovedise profet puternic prin faptele şi cuvintele sale, a dat greş, iar noi am rămas dezamăgiţi. Această dramă a ucenicilor de la Emaus apare ca o oglindă a situaţiei multor creştini din timpul nostru. Pare că speranţa credinţei a eşuat. Credinţa însăşi intră în criză din cauza unor experienţe negative care fac să ne simţim abandonaţi de către Domnul. Dar această stradă spre Emaus, pe care umblăm, poate deveni cale a unei purificări şi maturizări a credinţei noastre în Dumnezeu. Şi noi putem intra în conversaţie cu Isus ascultând Cuvântul său. Şi astăzi, frânge pâinea pentru noi şi se dăruieşte pe sine ca pâinea noastră. Astfel întâlnirea cu Cristos înviat, care este posibilă şi azi, ne dă o credinţă mai profundă şi autentică, pentru a spune astfel, călită prin focul evenimentului pascal; o credinţă robustă întrucât se nutreşte nu din idei omeneşti, dar din Cuvântul lui Dumnezeu şi din prezenţa sa reală în Euharistie.

Acest minunat text evanghelic conţine deja structura Sfintei Liturghii: în prima parte ascultarea Cuvântului prin Sfintele Scripturi; în cea de-a doua, liturgia euharistică şi împărtăşania cu Cristos prezent în Sacramentul Trupului şi Sângelui său. Hrănindu-se la această dublă masă, Biserica se edifică fără încetare şi se reînnoieşte zi de zi în credinţă, în speranţă şi în iubire.

Prin mijlocirea Preasfintei Maria, să ne rugăm ca fiecare creştin şi fiecare comunitate, retrăind experienţa ucenicilor de la Emaus, să redescopere harul întâlnirii transformatoare cu Cristos înviat.

După recitarea antifonului marian pascal şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea a amintit două evenimente: încheierea primului Congres mondial dedicat Milostivirii divine şi celebrarea în Italia a Zilei anuale a Universităţii Catolice a Sfintei Inimi.

„S-a încheiat dimineaţa aceasta, prin Celebrarea euharistică în bazilica Sfântul Petru, primul Congres mondial asupra Divinei Milostiviri. Mulţumesc organizatorilor, în special Vicariatului de Roma, şi tuturor participanţilor le adresez salutul meu cordial, care devine acum un consemn: mergeţi şi fiţi martori ai milostivirii lui Dumnezeu, izvor de speranţă pentru fiecare om şi pentru lumea întreagă. Domnul înviat să fie pururi cu voi!”

„Se celebrează astăzi Ziua Universităţii Catolice a Sfintei Inimi, în amintirea slujitoarei lui Dumnezeu Armida Barelli, co-fondatoare a Ateneului împreună cu părintele Gemelli şi mare animatoare a tineretului feminin din Acţiunea Catolică în prima jumătate a secolului trecut. Urez ca evenimentul de astăzi să contribuie la a reînnoi angajarea acestei importante instituţii pentru o cultură populară catolică”.