Bunicii, mărturia şi importanţa prezenţei lor în centrul familiei, la cea de-a XVIII-a adunare plenară a departamentului vatican competent

(RV – 3 aprilie 2008) În perioada 3-5 aprilie se desfăşoară în Vatican (în aula nouă a Sinodului) cea de-a XVIII-a adunare plenară a Consiliului Pontifical pentru Familie, cu tema: „Bunicii: mărturia şi prezenţa lor în familie”, despre a cărei semnificaţie aflăm de la părintele Gianfranco Grieco, responsabil în cadrul departamentului.
Recent, Papa a atras atenţia – în mai multe rânduri – asupra urgenţei educative şi a necesităţii ca familia să redescopere rolul de protagonistă în educaţia tinerilor. Ce rol pot ocupa bunicii în acest cadru?
• „Cu siguranţă au un rol activ şi trebuie readuşi în inima familiei, pentru ca ei să poată fi martorii unei istorii familiale care a început cu mulţi ani înainte şi pe care au realizat-o prin fidelitate faţă de muncă şi faţă de valorile autentice ale vieţii. Dorinţa de a-i situa pe bunici în inima familiei a devenit o îndatorire a Bisericii, mai ales după ce Papa a atins această temă – în mod direct şi indirect – la Valencia, în Spania, (în iulie 2006 – n.r.), de aceea Consiliul Pontifical pentru Familie a decis să pună această temă în centrul celei de-a XVIII-a adunări plenare”.

Figura bunicului, autoritatea sa în sânul familiei – ca purtător al experienţei şi înţelepciunii – pare să fie pierdută în societatea occidentală modernă, în ciuda faptului că şi în Biblie se vorbeşte deseori de bunici…
• „Problema este că, în zilele noastre, familia trăieşte o perioadă dificilă şi amalgamată, motiv pentru care mama şi tatăl trebuie să facă faţă unor situaţii foarte, foarte dificile, în care iubirea familială ajunge să fie rănită, abandonată, lăsată la o parte şi, în acest context, părinţii nu mai constituie pentru fii puncte de referinţă şi nici măcar bunicii nu pot reprezenta puncte de referinţă, pentru că aceştia din urmă sunt internaţi în case de bătrâni, sunt izolaţi, întâlnirea cu familia având loc doar duminica. Toţi am avut în viaţă experienţa – mai îndelungată sau mai scurtă – a prezenţei bunicilor, a ceea ce au reprezentat pentru noi, a ceea ce ne-au transmis şi purtăm în noi amintirea şi recunoştinţa pentru tot ceea ce am primit de la ei. Îndatorirea noastră este de a recupera acest rol, de a-i face să devină protagonişti ai vieţii de familie – alături de întregul nucleu familial – aşa cum era odinioară.

Există culturi îndepărtate de a noastră, precum cea africană – în care figura bătrânului ocupă încă o poziţie de prestigiu, fiind respectată. În ce mod ne-ar putea ajuta aceste tipuri de civilizaţii să regăsim – în cultura noastră – „valoarea” pe care o reprezintă bunicii?
• „Pe bună dreptate, este necesar ca în această perioadă de globalizare – în care aceste culturi îndepărtate ajung să ne fie apropiate – să devină în acelaşi timp şi un model de viaţă din acest punct de vedere, al situării persoanelor în vârstă, a bunicilor, în centrul căminului familial.

La cea de-a 18-a adunare plenară a Consiliului Pontifical pentru Familie se priveşte deja spre cea de-a şasea întâlnire a familiilor, care va avea loc anul viitor, în Mexic. În ce stadiu se află pregătirile?
• „Evenimentul este pregătit atât de noi, de Consiliul Pontifical pentru Familie, cât şi de cardinalul Norberto Rivera Carrera, arhiepiscop de Mexic, cu echipa sa de lucru. Până la eveniment mai sunt încă opt-nouă luni, dar toate catehezele ce trebuie să însoţească acest eveniment sunt deja pregătite, la fel ca locul desfăşurării şi unele materiale informative. Spre acest mare eveniment din Mexic – reprezentat de întâlnirea mondială a familiilor – se priveşte cu responsabilitate, cu participare şi implicare – sentimente trăite intens, mai ales la nivelul Bisericilor locale.

Aici serviciul audio: