Benedict al XVI-lea a primit luni membrii Capitolului general al Salezienilor: rămâneţi
fideli carismei primite şi răspundeţi cu 'pasiune' apostolică la urgenţa educativă
a timpurilor noastre
RV 31 mar 2008. Rămâneţi fideli carismei Sfântului Ioan Bosco, pentru
a răspunde cu "pasiune" apostolică la urgenţa educativă a timpurilor noastre:
cu acest îndemn, Benedict al XVI-lea a primit luni în audienţă membrii capitolului
general al Salezienilor, familia religioasă întemeiată de Sfântul Ioan Bosco
(Italia, 1815-1888). "Îndrăzneală" în vestirea Evangheliei, "răbdare" în
a propune tinerilor itinerarii de radicalitate evanghelică şi "inimă deschisă" pentru
a capta noile lor exigenţe – iată profilul salezienilor pentru secolul XXI trasat
luni de Benedict al XVI-lea. Fii spirituali ai lui Don Bosco sunt prezenţi şi în România,
unde-şi desfăşoară apostolatul în două centre de educaţie: la Constanţa, arhiepiscopia
de Bucureşti, şi la Bacău, în dieceza de Iaşi.
Tinerii, a observat Pontiful
în discursul său, privesc la o lume care-şi schimbă trăsăturile sociale, economice
şi politice şi adresează adulţilor întrebări cu privire la problemele de fond – etice,
culturale şi de mediu – arătând că au un bagaj de valori care vorbesc despre dorinţa
fierbiente după o viaţă plină, o iubire autentică, o libertate constructivă. Interceptarea
acestor aspiraţii şi traducerea lor în răspunsuri întemeiate pe cuvântul lui Cristos,
reprezintă vocaţia specifică a "Societăţii lui Don Bosco" – congregaţia de viaţă consacrată
cunoscută şi sub numele de salezieni – încurajată de Benedict al XVI-lea să continue
pe calea acestei misiuni, în fidelitate deplină faţă de carisma fondatorului. Acesta,
a amintit Sfântul Părinte, a cerut ca Dumnezeu să-i dăruiască sufletele şi nimic altceva: •
"Şi în zilele noastre, mişcarea saleziană poate creşte în fidelitate faţă de carismă
numai dacă în interiorul ei continuă permanenţa unui nucleu puternic şi vital de persoane
consacrate. De aceea, cu scopul de a întări identitatea întregii Congregaţii, prima
voastră îndatorire constă în a întări vocaţia fiecărui salezian ca să trăiască în
plinătate fidelitatea faţă de chemarea sa la viaţa consacrată".
Mai
înainte de a se referi la tema educaţiei, Benedict al XVI-lea a insistat mult asupra
faptului ca în primul rând călugării salezieni să fie coerenţi cu chemarea lor: printr-o
formare solidă, căci Biserica are nevoie de persoane pregătite cultural, cu o sensibilitate
umană genuină şi cu un accentuat simţ pastoral; apoi, prin participarea zilnică la
Euharistia comunităţii, prin "lectio divina" şi un stil de viaţă simplă, săracă şi
austeră: • "De aici va veni spiritualitatea autentică a dăruirii
apostolice şi a comuniunii ecleziale. Fidelitatea faţă de Evanghelie trăită 'sine
glossa' (fără răstălmăciri – n.r.) şi faţă de Regula de viaţă, în particular un mod
de viaţă auster şi sărăcia evanghelică trăită în mod coerent, iubirea fidelă faţă
de Biserică şi dăruirea generoasă de sine faţă de tineri, mai ales faţă de cei săraci
şi defavorizaţi, vor fi garanţie a înfloririi Congregaţiei voastre".
Acest
"model apostolic", caracteristic salezienilor, poate atunci să răspundă la acea mare
urgenţă educativă, de care amintea Sfântul Părinte în Scrisoarea trimisă Dicezei de
Roma pe această temă. "A educa nu a fost niciodată uşor – a reluat cunoscutele cuvinte
din acea Scrisoare – iar astăzi pare să fi devenit tot mai greu: de aceea, nu puţini
părinţi şi învăţători sunt tentaţi să renunţe la propria îndatorire, şi nu mai reuşesc
să înţeleagă care este, cu adevărat, misiunea ce le-a fost încredinţată". Motivul?
Un mare deficit de speranţă: • "Tocmai de aici se naşte dificultatea probabil
cea mai mare pentru o adevărată lucrare educativă: la rădăcina crizei educaţiei stă,
în realitate, o criză de încredere în viaţă, care, în cele din urmă, nu este altceva
decât o neîncredere în acel Dumnezeu care ne-a chemat la viaţă". "În
educaţia tinerilor, a continuat Sfântul Părinte, este extrem de important ca familia
să fie un subiect activ. Ea are deseori dificultăţi când trebuie să înfrunte provocările
educaţiei, de multe ori nu este în măsură să ofere contribuţia ei specifică ori este
absentă. Predilecţia şi angajarea în favoarea tinerilor, caracteristică a carismei
lui Don Bosco, trebuie să se traducă într-o egală angajare pentru implicarea şi formarea
familiilor".