Prin Botez, am devenit fiinţe pascale, chemate nu la întuneric ci la lumină: papa Benedict al XVI-lea la Privegherea Pascală, sâmbătă noapte în Bazilica Sfântul Petru, cu administrarea Botezului, Mirului şi Împărtăşaniei la şapte adulţi

RV 23 mar 2008. În moartea lui Isus este "o noutate unică ce schimbă lumea": a afirmat Benedict al XVI-lea la predica de la Privegherea Pascală, prezidată sâmbătă seară în bazilica vaticană. În centrul cuvântului său, şi invitaţia la pace şi reconciliere în lume: "cei care au credinţă – a spus Sfântul Părinte – nu sunt niciodată total străini unul faţă de altul". În timpul Privegherii, Papa a bozezat şapte persoane, cinci femei şi doi bărbaţi, originari din Italia, Camerun, China, Statele Unite şi Perù. Între aceştia, şi Magdi Allam, jurnalist de origine egipteană, vice-director "ad personam" al cotidianului italian "Corriere della Sera".

"Lumina lui Cristos!": invocaţia a răsunat de trei ori în bazilica Sfântul Petru, învăluită complet de întuneric şi tăcere. Apoi, treptat, s-au aprins lumânările credincioşilor şi, după cum proclamă cântarea "Exsultet", un imn de slavă l-a salutat pe Domnul înviat, a cărui lumină a învins întunericul lumii. În acest fel, cu trecerea simbolică de la întuneric la lumină, a început Privegherea Pascală, "mama tuturor vigiliilor", după Sfântul Augustin. Dominată de culorile alb şi galben-aurit, bazilica San Pietro era plină de credincioşi. La fiecare dintre ei, au ajuns cuvintele Sfântului Părinte, care a subliniat cum în moartea lui Isus este 'o noutate unică ce schimbă lumea':
• "Prin moartea sa, El intră în iubirea Tatălui. Moartea sa este un act de iubire. Iubirea, însă, este nemuritoare. De aceea, plecarea sa de la noi se transformă într-o nouă venire la noi, într-o formă de prezenţă care ajunge mai în adânc şi nu se mai termină".

Prin actul său de iubire, a continuat Benedict al XVI-lea, Isus poate trece prin ceea ce numim 'eu' şi 'tu', 'ieri' şi 'astăzi', 'trecut' şi 'viitor'. Prin Botez, ajunge înlăuntrul nostru, după cum a spus adresându-se candidaţilor la aceast sacrament:
• "La Botez, Domnul intră în viaţa voastră prin poarta inimii voastre. Noi nu mai stăm unul alături de celălalt sau unul împotriva celuilalt. El traversează toate aceste porţi. Aceasta e realitatea Botezului: El, cel Înviat, vine, vine la voi şi uneşte viaţa sa la viaţa voastră, ţinându-vă la focul deschis al iubirii sale. Voi deveniţi o unitate, da, deveniţi una cu El, şi în acest fel, deveniţi una între voi".

De aceea, a subliniat Sfântul Părinte, 'persoanele botezate şi credincioase nu sunt niciodată cu adevărat străine una de alta': deşi sunt separate de continente, culturi, structuri sociale sau distanţe istorice, atunci când se întâlnesc, ele se cunosc în baza aceluiaşi Domn, a aceleiaşi credinţe, a aceleiaşi speranţe, a aceleiaşi iubiri care i-a format:
• "Cei care cred nu sunt niciodată total străini unul faţă de altul. Suntem în comuniune în virtutea identităţii noastre celei mai profunde: Cristos în noi. Astfel, credinţa este o forţă de pace şi reconciliere în lume: depărtarea este depăşită, în Domnul am devenit apropiaţi (cf Ef 2,13)".

Papa a evidenţiat apoi două elemente fundamentale în taina Botezului: apa şi focul. Aşa cum Moise a fost salvat din ape, la fel Isus ne scoate din marea de moarte, din marea "adesea atât de întunecată a istoriei" şi ne atrage "înlăuntrul vieţii adevărate". Dar Isus nu a făcut doar atât: prin radicalitatea iubirii sale, Cristos "a luat cu adevărat lumina din ceruri şi a adus-o pe pământ, lumina adevărului", care ajunge la noi prin sacramentul Botezului şi care ne invită la responsabilitate:
• "Lumina adevărului care ne arată calea, nu vrem să o lăsăm să se stingă. Vrem să o protejăm de toate forţele care vor să o stingă pentru a ne prăbuşi din nou în întuneric cu referire la Dumnezeu şi la noi înşine. Întunericul, din când în când, poate părea comod: pot să mă ascund şi să petrec viaţa mea dormind. Noi însă nu suntem chemaţi la întuneric, ci la lumină".

Această lumină, a continuat Sfântul Părinte, este totodată şi "un foc, o energie din partea lui Dumnezeu, o forţă care nu distruge, dar vrea să transforme inimile noastre, pentru ca noi să devenim cu adevărat oameni şi pentru ca pacea lui să devină operativă în această lume". De aici, invitaţia finală de a se îndrepta întotdeauna cu faţa spre Domnul – Calea, Adevărul şi Viaţa – şi de a înălţa lăuntric inima noastră spre înălţimi, în adevăr şi iubire. Pentru că numai în acest fel, a încheiat Benedict al XVI-lea, putem deveni fiinţe pascale, bărbaţi şi femei ai luminii, purtători ai focului divin.

Aici, serviciul audio: