Invitaţie de sărbătoarea Paştelui: Intraţi toţi în bucuria Domnului nostru (omilie)
(RV - 22 martie 2008) În privegherea Nopţii Paştelui, se proclamă
un fragment din Evanghelia după Matei în care Maria Magdalena
şi cealaltă Marie se duc la mormântul în care fusese pus Isus. Dar iată, un
înger al Domnului, coborât din cer, răstoarnă piatra mormântului şi se aşează pe ea.
Şi adresându-se femeilor, le-a spus: „Nu vă temeţi! Ştiu, îl căutaţi pe Isus cel răstignit.
Nu este aici, căci a înviat, precum a zis;…şi merge înaintea voastră în Galileea.
Acolo îl veţi vedea”. (Mt 28, 5.7).
„Era încă întuneric”, când Maria din Magdala
ajunsă la mormântul în care fusese aşezat Isus a constat că piatra fusese răsturnată
iar Isus nu mai era acolo. Era încă noapte când Isus a înviat din morţi. În Veghea
de Paşti Biserica învăluită de noua lumină a evenimentului cântă: „Da, cu adevărat
fericită noapte; numai ţie ţi s-a dat să cunoşti vremea şi ceasul în care Isus Cristos
a înviat din morţi”. „Aceasta este noaptea despre care stă scris: Noaptea va fi mai
luminată ca ziua; noaptea mă va înconjura ca o lumină strălucitoare spre bucuria
mea”. „O, noapte cu adevărat fericită!”. „Puterea sfântă a acestei nopţi şterge fărădelegile,
spală orice vină, celor căzuţi în păcat le redă nevinovăţia, celor întristaţi bucuria;
stinge duşmăniile, aduce înţelegerea, frânge silniciile”. „O noapte cu adevărat fericită,
tu eşti aceea care ai împăcat cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu omul”. Este cântarea
ce vine dintr-un fapt, dintr-un eveniment unic al istoriei, care a dat sens întregii
istorii, întregii istorii a oamenilor, istoriei fiecărui om. Învierea lui Isus Cristos
a devenit pentru noi începutul a tot ceea ce este real şi adevărat în existenţa noastră,
deoarece El, „Cu adevărat a înviat
- Vere resurrexit - Alithòs anèsti”. Învierea lui Cristos este principiul,
începutul. Paştele este bucurie, este viaţă, este înviere din morţi deoarece Cristos
a înviat, cu adevărat a înviat iar noi care eram morţi, în puterea iertării sale putem
învia împreună cu el. Este un glas ce vine de Sus, de la Dumnezeu. Este o invitaţie
la a ne freca bine ochii, la a ne spăla picioarele, la a strânge în mâini ramura de
măslin în semn de iertare, la a ne lăsa antrenaţi de Spiritul Paştelui care îl uneşte
pe Fiul cu Tatăl său.
„E Paşte, Paştele Domnului, nu o figură, nu o poveste,
nu o umbră, dar Paştele adevărat al Domnului! De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi,
să-şi primească astăzi plata cea dreaptă… De a sosit cineva abia acum, să nu se teamă
din pricina întârzierii. O, Paşte, lumină a noii străluciri, niciodată să nu se mai
stingă candelele în sufletele noastre. Să strălucească focul Harului”.
Cine
scrie astfel este un creştin laic numit Hipolit, un grec venit la Roma înainte de
anul 235, unde solicitat de comunitatea creştină i-a devenit îndrumător spiritual.
Invitaţia sa la a sărbători Paştele creştin, ajunge până la noi, purtând încă parfumul
sentimentelor sale şi al suflului său de credinţă. Este o invitaţie
ce stă, probabil, la baza catehezei pascale a Sfântului Ioan Gură de Aur, sau amândoi
se inspiră dintr-o cateheză comună şi mai veche.
Continuă invitaţia amabilă
şi fermă a Sfântului Hipolit: „Intraţi toţi în bucuria Domnului nostru. Masa este
pregătită: bucuraţi-vă toţi de ea. Nimeni să nu tânguiască pentru păcate, că din
mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte. Cristos a înviat şi nici
un mort nu este în groapă. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin”
(Imnurile lui Hipolit din Roma, Omilii pascale VI, PG 59, 721;741). La
invitaţia Sfântului Hipolit de a sărbători Paştele în bucurie se uneşte cea a Sfântului
Paul: „Îndepărtaţi plămădeala cea veche a păcatului pentru a celebra Paştele uniţi
cu Cristos şi în adevărul său” (cfr 1Cor 5,8). Dacă există o piatră ce apasă pe inima
noastră, să o înlăturăm(cfr In 20,1) Să ne eliberăm şi de giulgiurile morţii care
înfăşoară spritul nostru şi ne împiedică să umblăm în noutatea vieţii cu Domnul înviat
(cfr In 20,7), căci aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm şi
să ne veselim într-însa. Amin.