Papa a prezidat în Vinerea Sfântă celebrarea Patimilor Domnului în bazilica Sfântul
Petru
(RV - 21 martie 2008) Vinerea Sfântă. Este ziua în care Cristos, mielul de Paşti
a fost jertfit pentru mântuirea lumii. Biserica comemorează în această zi Patimile
şi Moartea lui Isus pe cruce în predica profeţilor şi în proclamarea Domnului după
sfântul evanghelist Ioan; asemenea lui Isus, la Cina cea de taină, în marea
sa rugăciune sacerdotală, şi Biserica, la rugăciunea universală, invocă binefacerile
răscumpărării asupra tuturor oamenilor, venerează Crucea glorioasă a Domnului catargul
principal al bărcii lui Petru care este Biserica. Prin cinstirea şi adorarea Crucii
Biserica îşi comemorează originea ei din coasta străpunsă a lui Cristos răstignit.
Dar
înainte de a muri, Isus a instituit sfânta Euharistie prin care anticipa propria moarte
dându-i semnificaţia pe care o înţelegea El şi nu adversari săi, şi anume nu un fapt
întâmplător, conjunctural, ci memorialul Noului Legământ pecetluit cu sângele său
pentru ispăşirea păcatelor lumii, ofrandă supremă de iubire adusă Tatălui pentru oamenii
din toate timpurile.
Este vorba de Euharistia celebrată Joi seară la sfârşitul
căreia sfânta Taină a fost depusă la un altar lateral unde credincioşii au putut veghea
în adoraţie până noaptea târziu sau toată noaptea până în după amiaza Vinerii Sfinte
rugându-se: „Trup Preasfânt sub chipul pâinii eşti aici cu adevărat, cel
pe care odinioară Maica Sfântă l-a purtat”... „Hrană sfântă în lupta vieţii,
Eşti tăria tuturor; Dă-ne şi în clipa morţii mângâiere şi ajutor ! O, Isuse
bune, o, Isuse dulce, o, Isuse, Fiul Mariei”. • Secvenţe
muzicale din Matthaeuspassion În Vinerea Sfântă, zi de post şi de abstinenţă
şi totodată zi aliturgică din cele mai vechi timpuri, în sensul că nu se celebrează
Sfânta Liturghie, memorialul morţii şi învierii Domnului, ospăţ şi jertfă pentru răscumpărarea
lumii. Totuşi, creştinii, potrivit ritului roman, se reunesc pentru celebrarea
Patimilor Domnului. Biserica comemorează moartea Mirelui ei. Isus îşi duce crucea
până pe Golgota unde moare răstignit între doi tâlhari. În centrul atenţiei stă Crucea
Domnului şi toţi privesc spre ea, spre Acela care a fost străpuns şi care a profeţit:
„Când voi fi înălţat de la pământ îi voi atrage pe toţi la mine”.
• Secvenţe
de muzică gregoriană: „Crux fidelis inter omnes, arbor una nobilis”: Cântă Biserica
cu încredere şi uimire: Nobilă fidelă Cruce! Ce pădure mai produce alţi copaci
cu-a ta valoare, aşa frunze, aşa floare? Rodul tău cine-l mai are? Mângâie povara-ţi
dulce! Iată cuiele, oţetul fierea, trestia, scuipatul, iată, suliţa străpunge trupul
blând din care curge râu de apă şi de sânge ca să spele tot creatul! Celebrarea
Patimilor Domnului se petrece într-o atmosferă gravă şi solemnă: la intrare preotul
celebrant şi slijitorii, îmbrăcaţi în veşminte de culoare roşie, ajunşi la altar,
fac înclinaţia cuvenită şi apoi se prostern cu faţa la pământ în timp ce toţi se roagă
în profundă tăcere. Aşa a făcut şi Benedict al XVI în bazilica San Pietro începând
de la ora 17. Tradiţia romană vrea ca în Vinerea Sfântă predica să fie rostită nu
de Papa ci de predicatorul Casei pontificale. După o scurtă rugăciune iniţială au
fost propuse două lecturi biblice: una din profetul Isaia, cu cel de-al patrulea cânt
despre „slujitorul suferind” descris în momentul în care duce la îndeplinire misiunea
de eliberator de păcate:”Toţi umblam rătăcind ca nişte oi, fiecare îşi urma drumul
său, dar Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit
fiind, s-a smerit şi nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere, ca o oaie
fără glas înaintea celor care o tund, el nu şi-a deschis gura”...”El a fost rănit
pentru fărădelegile noastre...Pedeapsa care a căzut asupra lui ne-a adus nouă pacea
şi rănile lui ne-au adus vindecarea”. A urmat cântarea psalmului 30, din care Cristos
a luat strigătul de abandonare plină de încredere în clipa în care şi-a dat sufletul:
„În mâinile tale, Doamne, încredinţez sufletul meu”. Pentru lectura a doua a fost
propus un fragment din scrisoarea către Evrei, în care autorul subliniază măreţia
preoţiei şi sacrificiului lui Cristos în relaţia cu credincioşii: „să ţinem prin urmare
cu tărie credinţa pe care o mărturisim”; în Isus Cristos „noi avem un mare preot care
a fost încercat în toate asemenea nouă afară de păcat. În zilele sale pământeşti a
înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu, care
putea să-l mântuiască din moarte şi a fost auzit pentru evlavia sa...Şi desăvârşindu-se,
s-a făcut tuturor celor ce-l ascultă pricină de mântuire veşnică”.
Înainte
de proclamarea Patimilor au fost cântate două versete din scrisoarea apostolului Paul
către Filipeni: • Melodie gregoriană „Christus factus est oboediens” „Cristos
s-a făcut ascultător pentru noi până la moarte şi încă până la moartea pe cruce. De
aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dat un nume care este mai presus de orice nume”. Apoi
proclamarea pe roluri a Patimilor Domnului după sfântul evanghelist Ioan care pune
în evidenţă depăşirea scandalului crucii subliniind faptul că pentru cine crede, crucea
este glorie, este preamărire şi întronare. Crucea este jertfa definitivă pascală care
reuneşte poporul Noului Legământ.