2008-03-19 12:42:01

Papa cere încetarea violenţelor în Tibet; necesară, calea dialogului (textul catehezei)


RV 19 mar 2008. Benedict al XVI-lea şi-a manifestat "tristeţea şi durerea pentru suferinţa atâtor persoane" în Tibet şi a recomandat să fie aleasă calea dialogului: "prin violenţă problemele se agravează", a afirmat Sfântul Părinte miercuri la audienţa generală din Vatican, la care au participat circa 15.000 de pelerini şi credincioşi, veniţi la Roma pentru riturile zilelor sfinte premergătoare Paştelui catolic.

"Urmăresc cu mare înfrigurare ştirile care vin din Tibet", a afirmat Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale. "Simt în inima mea de părinte tristeţe şi durere în faţa suferinţei atâtor persoane. Misterul Pătimirii şi Morţii lui Isus, pe care-l retrăim în această săptămână, ne ajută să fim deosebit de sensibili la situaţia lor". "Prin violenţă – a avertizat – problemele nu se rezolvă, ci numai se agravează". "Vă invit să vă uniţi la rugăciunile mele. Să cerem lui Dumnezeu atotputernicul, izvorul luminii, să lumineze minţile tuturor şi să dea fiecăruia curajul de a alege calea dialogului şi a toleranţei" a încheiat Papa apelul său.

***
Mai jos, textul catehezei liturgice a papei Benedict al XVI-lea, prezentată miercuri la audienţa generală din Vatican, dedicată triduumului pascal. Oferim cateheza Papei în traducerea noastră de lucru. Scurta prezentare a misterelor fiecărei zile poate fi citită în adunarea liturgică înainte de celebrările respective:

"Dragi fraţi şi surori, am ajuns la vigilia Triduum-ului Pascal. Următoarele trei zile sunt numite de obicei "sfinte", pentru că ne fac să retrăim evenimentul central al mântuirii; ne reconduc spre nucleul esenţial al credinţei creştine: pătimirea moartea şi învierea lui Isus Cristos. Sunt zile pe care le-am putea considera ca una singură: reprezintă inima şi nucleul întregului an liturgic precum şi al vieţii Bisericii. La terminarea itinerarului de post, ne apropiem şi noi să intrăm în climatul însuşi pe care Isus l-a trăit atunci la Ierusalim. Vrem să retrezim în noi amintirea vie a suferinţelor pe care Domnul le-a îndurat pentru noi şi să ne pregătim a celebra cu bucurie, duminica viitoare, "adevăratul Paşte, pe care Sângele lui Cristos l-a acoperit de slavă, Paştele în care Biserica celebrează Sărbătoarea din care vin toate sărbătorile", cum afirmă Prefaţa din ziua de Paşti în ritul ambrozian.

Mâine, Joia Sfântă, Biserica celebrează Ultima Cină în timpul căreia Domnul, în ajunul pătimirii şi morţii sale, a înfiinţat sacramentul Euharistiei şi Preoţia ministerială. În aceeaşi noapte, Isus ne-a lăsat porunca cea nouă, 'mandatum novum', porunca iubirii fraterne. Înainte de a intra în Triduum-ul Sfânt, dar în strânsă legătură, va avea loc în fiecare Comunitate diecezană, mâine dimineaţă, Sfânta Liturghie a Crismei, în timpul căreia Episcopul şi preoţii prezbiteriului diecezan reînnoiesc făgăduinţele Sfinţirii preoţeşti. Sunt binecuvântate şi untdelemnurile pentru celebrarea Sacramentelor: uleiul catehumenilor, uleiul bolnavilor şi sfântul mir. Este un moment cât se poate de important pentru viaţa fiecărei comunităţi diecezane care, strânsă în jurul Păstorului ei, învigorează propria unitate şi fidelitate faţă de Cristos, unicul Mare şi Veşnic Preot. Seara, la Sf. Liturghie 'in Coena Domini', se celebrează Ultima Cină când Cristos s-a dăruit nouă tuturor ca hrană de mântuire, ca medicament de nemurire: este misterul Euharistiei, izvor şi culme a vieţii creştine. În acest sacrament de mântuire Domnul a oferit şi realizat pentru toţi cei care cred în El cea mai intimă uniune posibilă între viaţa sa şi a noastră. Prin gestul smerit şi cât se poate de expresiv al spălării picioarelor, suntem invitaţi să ne amintim ceea ce Domnul a făcut Apostolilor: spălând picioarele lor, a proclamat concret primatul iubirii, iubire care se face slujire pînă la darul de noi înşine, anticipând astfel şi jertfa supremă a vieţii sale care se va consuma a doua zi pe Calvar. Potrivit unei frumoase tradiţii, credincioşii încheie Joia Sfântă cu o priveghere de rugăciune şi adoraţie euharistică pentru a retrăi cât mai profund agonia lui Isus în Ghetsemani.

Vinerea Sfântă este ziua când ne amintim de pătimirea, răstignirea şi moartea lui Isus. În această zi liturgia Bisericii nu prevede celebrarea Sfintei Liturghii, dar adunarea creştină se reuneşte pentru a medita marele mister al răului şi al păcatului care asupreşte umanitatea, pentru a reparcurge în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi ajutată de gesturi liturgice mişcătoare suferinţele Domnului care ispăşesc acest rău. După ce a ascultat povestirea pătimirii lui Cristos, comunitatea se roagă pentru toate necesităţile Bisericii şi ale lumii, adoră Crucea şi primeşte Euharistia, consumând hostiile consacrate la Liturghia 'in Coena Domini' din ziua precedentă. Ca o ulterioară invitaţie de a medita la Pătimirea şi moartea Mântuitorului şi pentru a exprima iubirea şi participarea credincioşilor la suferinţele lui Cristos, tradiţia creştină a dat viaţă la variate manifestări de pietate populară, procesiuni şi reprezentări sacre, care urămesc să întipărească tot mai adânc în sufletul credincioşilor sentimente de adevărată participare la jertfa răscumpărătoare a lui Cristos. Între acestea se reliefează "Via Crucis", Calea Crucii, exerciţiu de pietate care în cursul anilor s-a îmbogăţit cu multiple expresii spirituale şi artistice legate de sensibilitatea diverselor culturi. S-au ridicat astfel în multe Ţări sanctuare cu numele de "Calvaria", la care se ajunge printr-un urcuş anevoios care aminteşte de drumul dureros al Pătimirii, consimţind credincioşilor să participe la urcarea Domnului spre Muntele Crucii, Muntele Iubirii dusă până la sfârşit.

Sâmbăta Sfântă este marcată de o adâncă tăcere. Bisericile sunt despuiate de orice podoabă şi nu sunt prevăzute liturgii specifice. În timp ce aşteaptă marele eveniment al Învierii, credincioşii perseverează cu Fecioara Maria în aşteptare, prin rugăciune şi meditaţie. Este nevoie, într-adevăr, de o zi de tăcere, pentru a medita la realitatea vieţii umane, la forţele răului şi la marea forţă de bine izvorâtă din Pătimirea şi Învierea Domnului. O importanţă deosebită este dată în această zi participării la sacramentul Reconcilierii, cale indispensabilă pentru a purifica inima şi a se predispune la celebrarea Paştelui reînnoiţi lăuntric. Cel puţin o dată pe an avem nevoie de acestă purificare interioară, de această reînnoire a noastră. Această Sâmbătă de tăcere, meditaţie, iertare, reconciliere duce la Privegherea Pascală, care deschide duminica cea mai importantă a istoriei, duminica Paştelui lui Cristos. Biserica veghează alături de noul foc binecuvântat şi se gândeşte la marea făgăduinţă, cuprinsă în Vechiul şi Noul Testament, a eliberării definitive din vechea robie a păcatului şi a morţii. În întunericul nopţii se aprinde de la focul nou lumânarea pascală, simbolul lui Cristos care învie glorios. Cristos lumina umanităţii împrăştie întunericul inimii şi al spiritului şi luminează pe tot omul care vine în lume. Alături de lumânarea pascală răsună în Biserică marea veste pascală: Cristos a înviat cu adevărat, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. Prin moartea lui, El a biruit răul pentru totdeauna şi a dăruit tuturor oamenilor viaţa însăşi a lui Dumnezeu. Printr-o veche tradiţie, în timpul Privegherii Pascale, catehumenii primesc Botezul, pentru a sublinia participarea creştinilor la misterul morţii şi învierii lui Cristos. Din strălucitoarea noapte a Paştelui, bucuria, lumina şi pacea lui Cristos se răspândesc în viaţa credincioşilor din fiecare comunitatea creştină şi ating orice punct din spaţiu şi timp.

Dragi fraţi şi surori, în aceste zile speciale să orientăm cu hotărâre viaţa spre o adeziune generoasă şi convinsă spre planurile Tatălui ceresc; să reînnoim "da"-ul nostru faţă de voinţa divină cum a făcut Isus prin jertfa Crucii. Riturile sugestive din Joia Sfântă, Vinerea Sfântă, tăcerea bogată în rugăciune a Sâmbetei Sfinte şi solemna Priveghere Pascală ne oferă oportunitatea de a aprofunda sensul şi valoarea vocaţiei noastre creştine, care izvorăşte din Misterul Pascal şi de a o concretiza într-o fidelă urmare a lui Cristos în orice situaţie, cum a făcut El, până la darul generos al existenţei noastre.

A celebra misterele lui Cristos înseamnă şi a trăi într-o profundă şi solidară adeziune la prezentul istoriei, convinşi că ceea ce celebrămn este o realitate vie şi actuală. Să purtăm deci în rugăciunea noastră faptele şi situaţiile dramatice care în aceste zile afectează atâţia fraţi ai noştri în orice parte a lumii. Noi ştim că ura, dezbinările, violenţele nu au niciodată ultimul cuvânt în evenimentele istoriei. Aceste zile reînsufleţesc în noi marea speranţă: Cristos răstignit a înviat şi a învins lumea. Iubirea este mai tare decât ura, a învins şi trebuie să ne asociem la această biruinţă a iubirii. Trebuie aşadar să pornim din nou de la Cristos şi să lucrăm în comuniune cu El pentru o lume fondată pe pace, dreptate şi iubire. În această angajare, care ne cuprinde pe toţi, să ne lăsăm conduşi de Maria, care l-a însoţit pe Fiul divin pe calea pătimirii şi a crucii şi a participat, cu forţa credinţei, la actualizarea planului său de mântuire. Cu aceste sentimente, formulez încă de pe acum cele mai cordiale urări pentru un Paşti senin şi sfânt, vouă tuturor, celor dragi ai voştri şi Comunităţilor voastre".







All the contents on this site are copyrighted ©.