Mesageră de speranţă, întotdeauna fidelă Bisericii: mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru funeraliile Chiarei Lubich, fondatoarea Mişcării Focolarelor, celebrate marţi la Roma; "o lumină în mijlocul contradicţiilor secolului XX".

(RV - 18 martie 2008) „Mulţumesc Chiara”; „Focul tău continuă să ardă” - voci din mulţime. „A fost o lumină în mijlocul contradicţiilor secolului al XX-lea” - a spus cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone în timpul omiliei; „Mesageră de speranţă”, „a fost întotdeauna fidelă Bisericii” - scrie papa Benedict în mesajul său.

Cu o Liturghie oficiată marţi, începând de la ora 15, în bazilica papală Sfântul Paul din afara Zidurilor zeci de mii de persoane au adus ultimul omagiu Fondatoarei Mişcării Focolarelor, Chiara Lubich, decedată vineri 14 martie la vârsta de 88 de ani în locuinţa ei din Rocca di Papa, din sudul Romei. Liturghia a fost prezidată de cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone care a dat citire mesajului trimis de Benedict al XVI-lea. Sfântul Părinte o defineşte pe Chiara ca „femeie de neclintită credinţă” şi „mesageră de speranţă şi de pace”. Apoi, reînnoieşte cu afecţiune sentimentele profundei sale mâhniri „responsabililor şi întregii Opere a Preasfintei Maria (Opera di Maria) - Mişcarea Focolarelor - precum şi tuturor celor care au colaborat cu această generoasă mărturisitoare a lui Cristos, care s-a consumat fără rezerve pentru răspândirea mesajului evanghelic în orice domeniu al societăţii contemporane, mereu atentă la ’semnele timpurilor’.

„Numeroase sunt motivele de a aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru darul făcut Bisericii în această femei de credinţă de nezdruncinat, blândă mesageră de speranţă şi de pace, fondatoare a unei vaste familii spirituale ce cuprinde domenii multiple de evanghelizare”. În continuare Papa mulţumeşte mai ales lui Dumnezeu pentru serviciul pe care Chiara la adus Bisericii: un serviciu tăcut şi incisiv, mereu în armonie cu magisteriul Biserici. Chiarei obişnuia să spună: „Papii ne-a înţeles mereu”, iar Benedict al XVI-lea explică: „aceasta deoarece Chiara şi Opera Fecioarei Maria au căutat să răspundă întotdeauna cu docilă fidelitate fiecărui apel şi dorinţe” exprimate de ei.

"O mărtuire concretă a acestei fidelităţi este legătura neîntreruptă a Fondatoarei şi a Mişcării Focolarelor" - continuă Papa Benedict - "cu veneraţii mei predecesori, de la Slujitorul lui Dumnezeu Pius al XII-lea la Fericitul Ioan al XXIII-lea, la Slujitorii lui Dumnezeu Paul al VI-lea, Ioan Paul I şi Ioan Paul al II-lea". „Călăuza sigură de care să se lase orientată era pentru ea gândul Papei. Mai mult - scrie Benedict al XVI-lea - privind iniţiativele pe care l-a suscitat, s-ar putea afirma de-a dreptul că avea aproape capacitatea profetică de a-l intui şi de a-l pune în practică în mod anticipat. Mărturia ei trece acum la familia sa spirituală: Fecioara Maria, model constant de referinţă pentru Chiara, să ajute fiecare focolarin şi focolarină să păşească mai departe pe acelaşi drum contribuind la a face astfel ca, aşa cum am scris iubitul Ioan Paul al II-lea îndată după Marele Jubileu al Anului 2000, Biserica să fie din ce în ce mai mult casă şi şcoală de comuniune”.

Benedict al XVI-lea încheie mesajul exprimând dorinţa ca „Dumnezeul speranţei să primească sufletul acestei surori”, „să întărească şi să sprijine angajarea tuturor acelora care primesc testamentul ei spiritual” şi „asigură pentru aceasta o amintire specială în rugăciune în timp ce trimite tuturor celor prezenţi la ritul sacru Binecuvântarea apostolică.

Mişcarea Focolarelor s-a născut dintr-o intuiţie a Chiarei Lubich, pe când avea 23 de ani. Era în oraşul Trento din nordul Italiei în timpul celui de-al II-lea Război mondial. Văzând cum totul se prăbuşeşte, înţelege că numai Dumnezeu rămâne: Dumnezeu care este Iubire. Viaţa ei se transformă. Răspunde la Iubirea sa alegându-l ca unicul Tot: era în ziua de 7 decembrie 1943. Chiara răspunde chemării lui Dumnezeu de a-i dărui lui întreaga viaţă pentru totdeauna. Acea dată marchează convenţional începuturile mişcării care va lua naştere. În ziua de 13 mai 1944, oraşul Trento este lovit de unul dintre cele mai violente bombardamente. Casa părintească este distrusă. Ceilalţi din familie se refugiază în munţi. Chiara decide să rămână în oraş pentru a nu abandona noua viaţă abia începută. Tocmai în mijlocul săracilor din Trento începe ceea ce Chiara va numi „divina aventură”. Între ruinele bombardamentului întâlneşte o femeie disperată de durere din cauza pierderii celor patru fii. În acea îmbrăţişare, simte chemarea de a îmbrăţişa durerea umanităţii. Îşi aminteşte: „Tot ceea ce aţi făcut unuia dintre aceştia mici, Mie mi-aţi făcut”. Din această experienţă se naşte în ea certitudinea că în Evanghelia trăită sine glossa rezidă cea mai puternică revoluţie socială: aici sunt simptoamele angajării sociale ale Mişcării. În plin război, împart cu săracii tot ceea ce au: alimente, îmbrăcăminte, medicamente, care, în mod curios, sosesc în abundenţă, pentru multele necesităţi. Experimentează cât sunt de adevărate promisiunile evanghelice: „Daţi şi vi se va da”, „Cereţi şi veţi obţine”. De aici convingerea că în Evanghelia trăită se află soluţia oricărei probleme individuale şi sociale. În cuvintele lui Isus, traduse unul câte unul în cotidian, şi mai ales în porunca despre care Isus spune că este „nouă” şi „a sa”, „ iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu pe voi” intuiesc că stă legea pentru refacerea unităţii unei omeniri dezbinate şi dispersate. Iar în testamentul lui Isus „ca toţi să fie una”, găsesc motivaţia puternică a vieţii lor: „ne născuserăm pentru unitate, pentru a contribui la realizarea ei în lume”.

Liturghia pentru funeraliile Chiarei Lubich, a fost prezidată, cum s-a spus, de cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone împreună cu alţi 16 cardinali, peste 40 de episcopi, şi sute de preoţi.
În predica sa cardinalul Bertone a descris-o pe Chiara ca o creştină carismatică care cu darul intuiţiei profetice a prevăzut şi pregătit marile schimbări ale Bisericii în secolul al XX-lea. Comunitatea ei ecumenică trăieşte Evanghelia „ca cea mai puternică şi mai eficientă revoluţie socială. Mişcarea Focolarelor înfiinţată de ea numără în prezent peste 140 mii de membri din toate cele cinci continente, din toate confesiunile creştine precum şi religiile şi viziunile actuale despre lume. Scopul Mişcării Focolarelor este promovarea fraternităţii şi dialogului în domeniul credinţei şi al societăţii.

„O cutezătoare deschidere ecumenică”: a definit cardinalul Bertone acţiunea întreprinsă de Chiara Lubich şi Mişcarea întemeiată de ea - care a găsit un teren fecund în climatul de reînnoire promovat de Conciliul Vatican II.

Marţi, la celebrarea funeraliilor din bazilica papală Sfântul Paul din afara Zidurilor au participat numeroase personalităţi religioase şi civile, din Italia dar şi din numeroase alte ţări: reprezentanţi ai altor confesiuni creştine dar şi ai celorlalte religii monoteiste, ebraică şi musulmană, şi ai marilor religii asiatice. Numeroase, mesajele de condoleanţe, din partea liderilor religioşi, între care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, al Bisericii Ortodoxe Române, în viziunea căruia Chiara Lubich este o „neobosită luptătoare pentru unitatea creştinilor şi pentru implicarea laicilor în apostolatul social”.

Sosirea în bazilică, înainte de ora 15 a cortegiului funerar cu sicriul Chiarei purtat de membri focolarini, a fost însoţit de puternice aplauze ale mulţimii prezente, care începând de la ora 14 s-a pregătit prin cântări religioase compuse şi susţinute de „Gen Rosso”, „GEN - generaţie nouă”, gruparea de tineri, una din multele realităţi ale Mişcării Focolarelor.

Chiara nu a creat instituţii de asistenţă şi de promovare umană, dar s-a dedicat să aprindă focul iubirii lui Dumnezeu în inimi, formând persoane care să ardă de iubire şi să trăiască pe deplin carisma unităţii şi a comuniunii. Cardinalul Bertone a menţionat în special „curajoasa deschidere ecumenică şi căutarea dialogului cu toate religiile promovate de fondatoarea Focolarelor şi a propus lumii proiectul său social, cel „al economiei de comuniune”. Urarea cardinalului secretar de Stat a fost ca Domnul să facă astfel ca numeroşi experţi şi operatori economici să preia această economie de comuniune ca o resursă serioasă pentru a programa o nouă ordine mondială împărtăşită de toţi.

Viaţa Chiarei - a spus în finalul omiliei cardinalul Bertone - a fost un cântec de iubire faţă de Dumnezeu care este iubire. Ea a trăite ultimele luni ale vieţii despuiată de orice energie fizică, a parcurs ultima etapă a pelerinajului pământesc însoţită de rugăciunea şi de afecţiunea celor dragi care s-a strâns în jurul ei într-o neîntreruptă îmbrăţişare. Firav dar decis a fost, în inima nopţii, ultimul ei ‚da’ pentru mirele mistic al sufletului ei, Isus abandonat şi înviat din morţi.

Cardinalul a încheiat cu o încurajare şi un angajament: nouă, şi în special fiilor săi spirituali le revine sarcina de a continua misiunea începută de ea. Din cer, unde ne place să ne gândim că a fost primită de Isus, mirele ei, va continua să păşească cu noi pentru a ne ajuta. Astăzi, în timp ce o salutăm cu afecţiune, ascultăm încă o dată din glasul ei aceste cuvinte pe care le repeta de atâtea ori: „Aş vrea ca Opera Mariei, la sfârşitul timpurilor, când, compactă, va fi în aşteptare să se prezinte înaintea lui Isus părăsit-înviat, să poată să-i repete - însuşindu-şi cuvintele care mereu mă impresionau profund ale teologului belgian Jacques Leclercq: „…în ziua ta, Dumnezeul meu, eu voi veni spre Tine…Voi veni spre Tine, Dumnezeul meu (…) şi cu visul meu cel mai cutezător: acela de a-Ţi purta lumea în braţe”.

Acesta este visul Chiarei, aceasta să fie şi năzuinţa noastre neîncetată: „Tată, ca toţi să fie una, pentru ca lumea să creadă”.

Aici serviciul audio: