Duminca Floriilor. Papa: pentru a-l recunoaşte pe Dumnezeu trebuie să abandonăm trufia. Apel pentru Irak: ajunge cu violenţele şi ura! Tinerilor: "La revedere la Sydney"

(RV - 16 martie 2008) Cu binecuvântarea şi procesiunea, în care mulţimea credincioşilor purta în mâini ramuri de palmier şi de măslin, Papa a deschis duminică dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru riturile Săptămânii Sfinte, culmea întregul An liturgic sau bisericesc. Duminica Floriilor coincide cu Ziua Mondială a Tineretului ajunsă anul acesta la cea de-a XXIII-a sa ediţie, celebrată la nivel diecezan având ca temă cuvintele lui Isus „Veţi primi putere de la Duhul Sfânt care va coborî asupra voastră şi îmi veţi fi mie martori”(Fap 1,8). O celebrare cu privirea îndreptată spre Ziua Mondială a Tineretului la nivel internaţional care se va desfăşura în luna iulie la Sydeny în Australia.
În cadrul Liturghiei Duminicii Floriilor s-a proclamat pe roluri a Evanghelia Patimilor Domnului după Sfântul Matei:
 
• Secvenţe muzicale din cântarea Patimilor Domnului.
La omilie papa Benedict a evocat drumul lui Isus până pe Cruce şi punerea în mormânt, începând de la intrarea sa în Ierusalim în mijlocul mulţimii care îl aclama. A îndemnat la abandonarea trufiei pentru a-l recunoaşte pe Dumnezeu. Isus - a spus - nu vine cu spada revoluţionarului dar ca acela care iubeşte până la a-şi da viaţa. În fine, înainte de rugăciunea „Îngerul Domnului”, Papa, amintind moartea tragică a arhiepiscopului caldeean de Mossul, mons. Rahho, a lansat un puternic apel pentru Irak.

• Secvenţe muzicale din timpul procesiunii cu ramuri.
Papa a comentat intrarea lui Isus în Ierusalim aclamat ca fiu al lui David. Domnul ajunge la templu: „dar acolo unde trebuia să se afle spaţiul întâlnirii dintre Dumnezeu şi om, găseşte vânzători de animale şi schimbători da bani care ocupau cu afacerile lor locul de rugăciune”. Este atriumul, curtea destinată păgânilor. „Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul tuturor oamenilor - a afirmat Papa - era mereu în aşteptare şi a rugăciunii lor, a căutării lor, a invocaţiei lor. Însă, în schimb, dominau afacerile - afaceri legalizate de autoritatea competentă care, la rândul ei, era părtaşă la câştigul negustorilor. Comercianţii acţionau corect potrivit orânduirii în vigoare, dar orânduirea însăşi era coruptă”. Aici Papa a pus câteva întrebări:
• „Toate acestea trebuie astăzi să ne de-a de gândit nouă creştinilor: este credinţa noastră destul de pură şi deschisă, încât plecând de la ea şi ’păgânii’, persoanele care astăzi sunt în căutare şi au întrebările lor, să poată intui lumina unicului Dumnezeu, să se asocieze în atriile credinţei la rugăciunea noastră şi cu întrebările lor să devină poate închinători şi ei? Conştiinţa că aviditatea este idolatrie ajunge oare şi la inima noastră şi la modul practic de viaţă? Nu lăsăm poate în felurite moduri să intre idolii şi în lumea credinţei noastre? Suntem dispuşi să ne lăsăm mereu purificaţi de Domnul, permiţându-i să izgonească din noi şi din Biserică tot ceea ce îi este contrar?”

În purificarea templului, Isus anunţă că a sosit momentul „în care adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr”(In 4,23). „A trecut timpul în care erau jertfite lui Dumnezeu animale”:
• „Îl locul jertfelor sângeroase şi a ofrandelor de alimente se substitue trupul lui Cristos, le ia locul El însuşi. Doar ’iubirea până la sfârşit’, doar iubirea care pentru oameni se dăruieşte total lui Dumnezeu, este adevăratul cult, adevăratul sacrificiu. A adora în duh şi adevăr înseamnă a adora în comuniune cu Acela care este adevărul; a adora în comuniune cu Trupul său, în care Duhul Sfânt ne reuneşte”.

Oamenii au transformat Templul într-o peşteră de tâlhari. „Dar, ca întotdeauna pornind de la căderea lui Adam - a subliniat Papa - falimentul oamenilor devine ocazia pentru o angajare mai mare încă a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi”. Astfel Isus, acuzat că vrea să distrugă templul de la Ierusdalim, chiar în acel loc vindecă orbi şi şchiopi:
• „El nu vine ca distrugător; nu vine cu spada revoluţionarului. Vine cu darul tămăduirii. Se dedică acelora care din cauza infirmităţii lor sunt împinşi la situaţiile extreme ale vieţii lor şi la marginile societăţii. Isus îl arată pe Dumnezeu ca pe Cel care iubeşte, iar puterea sa ca puterea iubirii. Astfel ne spune nouă ce va face parte pentru totdeauna din cultul just cuvenit lui Dumnezeu: a vindeca, a sluji, bunătatea care însănătoşează din nou”.

Între multele persoane care îl aclamau pe Isus ca fiu al lui David se aflau şi copii. Iar Isus spusese ucenicilor săi că pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu, ar fi trebuit să se întoarcă şi să devină asemenea copiilor. „El însuşi, care îmbrăţişează lumea întreagă, s-a făcut mic pentru a veni înaintea noastră, pentru a ne îndruma spre Dumnezeu”:
• „Pentru a-l recunoaşte pe Dumnezeu trebuie să lăsăm total mândria care ne orbeşte, care vrea să ne împingă departe de Dumnezeu ca şi cum Dumnezeu ar fi un rival al nostru. Pentru a-l întâlni pe Dumnezeu trebuie să devenim capabili de a vedea cu inima. Trebuie să învăţăm să vedem cu o inimă tânără, care nu este împiedicată de prejudecăţi şi nu este orbită de interese. Astfel, în cei mici care cu o asemenea inimă liberă şi deschisă îl recunosc, Biserica a văzut imaginea credincioşilor din toate timpurile, propriu său chip”.

Şi în continuare Papa a înălţat rugăciunea sa către Dumnezeu: „Împreună cu tinerii din toată lumea să mergem în întâmpinarea lui Isus. Să ne lăsăm călăuziţi de El spre Dumnezeu pentru a învăţa de la Dumnezeu însuşi modul drept de fi oameni. Cu El să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că prin Isus, Fiul lui David, ne-a dat un spaţiu de pace şi de reconciliere care cuprinde lumea. Să-l rugăm, pentru ca să devenim şi noi cu El şi pornind de la El mesageri ai păcii sale, ca în noi şi în jurul nostru să crească Împărăţia sa”.

La terminarea celebrării euharistice, înainte de recitarea antifonului „Îngerul Domnului”, papa Benedict l-a amintit pe arhiepiscopul de Mossul al Caldeenilor, mons. Paulos Faraj Rahho, „dispărut în mod tragic” în urmă cu câteva zile, după ce fusese răpit la 29 februarie:
• „Frumoasa lui mărturie de fidelitate faţă de Cristos, faţă de Biserică şi faţă de lumea sa, pe care în ciuda a numeroase ameninţări nu a voit să o abandoneze, mă determină să înalţ un puternic strigăt din toată inima”:
• „ajunge cu masacrele, ajunge cu violenţele, ajunge cu ura în Irak! Şi lansez în acelaşi timp un apel poporului irakian, care de cinci ani îndură consecinţele unui război care a provocat destrămarea vieţii sale civile şi sociale: iubit popor irakian; ridică-ţi capul şi fii tu însuţi, în primul rând, reconstruitor al vieţii tale naţionale! Fie reconcilierea, iertarea şi respectul convieţuirii civile între triburi, etnii, grupuri religioase, solidara cale pentru pace în numele lui Dumnezeu!”

În fine, Benedict al XVI-lea a adresat un salut cordial tinerilor veniţi din multe ţări ale lumii cu ocazia Zilei Tineretului pe care iubitul slujitor al lui Dumnezeu Ioan Paul al II a fixat-o pentru Duminica Floriilor. Gândul meu se duce în acest moment la Sydney, în Australia, unde sunt în fierbere pregătirile pentru marea întâlnire pe care o voi avea acolo cu tinerii din toată lumea de la 15 la 20 iulie anul acesta. Papa a mulţumit Conferinţei episcopale australiene, în special cardinalului Pell, arhiepiscop de Sydeny şi colaboratorilor săi pentru toată munca pe care o depun cu atâta strădanie; a spus că este recunoscător autorităţilor australiene, atât federale cât şi statale, pentru sprijinul generos oferit acestei importante iniţiative. A încheiat spunând tinerilor:
• „La revedere la Sydney!”

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la încheierea Liturghiei pontificale oficiată la altarul din faţa bazilici Sfântul Petru în Duminica Floriilor, binecuvântare ce ajunge în deplina ei semnificaţie, şi pe această cale, la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: