Calvarul violenţei din Irak cere trezirea conştiinţelor: reflecţia pr. Federico Lombardi despre Calea Crucii a regretatului mons. Rahho

RV 15 mar 2008. Comunitatea creştină irakiană a salutat vineri pentru ultima oară mons. Paulos Faraj Rahho, arhiepiscop de Mosul al caldeenilor, găsit mort joi după ce fusese răpit la 29 februarie. În timpul funeraliilor, celebrate într-o localitate situată la câţiva kilometri de Mosul, patriarhul de Babilonia al caldeenilor, cardinalul Emmanuel al III-lea Delly, a amintit mărturia curajoasă a prelatului subliniind că Biserica nu caută niciodată răzbunare. Ceremonia a avut loc în aceeaşi biserică unde fuseseră celebrate şi funeraliile şoferului şi a celor două gărzi de corp ale prelatului, ucişi de agresori în timpul răpirii. Luni, Benedict al XVI-lea va celebra în capela Redemptoris Mater din Vatican o Sfântă Liturghie de pomenire pentru mons. Rahho.

Asupra acestor evenimente dramatice, să ascultăm o reflecţie a directorului nostru general, pr. Federico Lombardi:
- "Mons. Rahho, arhiepiscop de Mosul al caldeenilor în Irak a fost sechestrat de un grup de terorişti la 29 februarie, la ieşirea din biserică unde abia terminase de celebrat Calea Crucii, vineri, împreună cu credincioşii săi. Acum şi personala sa Cale a Crucii, aceea a vieţii sale împreună cu Biserica sa şi cu poporul său, s-a încheiat cu moartea. Rămânem uluiţi în faţa unei asemenea inumane şi de neînţeles, misterioase cruzimi, 'mysterium iniquitatis'. Misterul răului şi al puterii sale. Acestuia îi răspunde sângele martirilor, oameni de pace, de iubire care trece dincolo de ură şi de moarte.

Revin în memorie mons. Romero, ucis în timp ce celebra Euharistia la San Salvador, cardinalul Posadas Ocampo, la Guadalajara, în Mexic, episcopii columbieni Duarte Cancino şi Jaramillo, ucişi de membrii gherilei; nunţiul apostolic mons. Courtney, ucis în Burundi... şi pentru fiecare episcop, câţi preoţi, câţi credincioşi, câţi nevinovaţi ucişi în Americi, în Africa, în Asia! Acolo unde poporul moare, moare Biserica împreună cu el, pentru îi este parte vie. Şi nu poate să fie altfel.

Însă mica comunitate creştină din Irak, în fragilitatea sa numerică, are deosebit de mare nevoie de solidaritatea noastră şi de rugăciunea noastră. Comunitatea străveche, care a supravieţuit nenumăratelor evenimente, în situaţia actuală riscă cu adevărat aproape dispariţia.

În telegrama de condoleanţe, Papa se roagă pentru ca acest tragic eveniment să fie util pentru construirea pe chinuitul pământ al Irakului a unui viitor de pace şi toţi ne urăm ca atâta violenţă să zguduie şi să trezească conştiinţa tuturor acelora care pot contribui în mod mai eficient la construirea păcii. În credinţă, după ce se împlineşte Calea Crucii, aşteptăm învierea".

Aici, serviciul audio: