Fondatarea Mişcării Focolarelor, Chiara Lubich, şi-a încheiat pelerinajul pământesc:
o existenţă consumată în ascultarea nevoilor omului contemporan printr-o angajare
constantă pentru comuniune în Biserică, dialog ecumenic şi fraternitate între popoare
(RV - 14 martie 2008) „Chiara Lubich şi-a încheiat călătoria pământească”: se
intitulează astfel comunicatul Mişcării Focolarelor distribuit via e-mail. S-a stins
în noaptea de vineri la ora 2 în casa ei din localitatea Rocca di Papa în apropierea
Romei, „într-un climat senin, de rugăciune şi de intensă emoţie” se spune în notă.
Avea 88 de ani. Bolnavă de mai mult timp, ceruse în ultimele zile să lase spitalul
Gemelli din Roma pentru a se întoarce acasă. Papa într-o telegramă trimisă vineri
dimineaţă şi-a exprimat profunda sa mâhnire. „Am aflat cu profundă emoţie ştirea
pioasei morţi a Chiarei Lubich, survenită la capătul unei îndelungate şi rodnice vieţi
marcată neobosit de iubirea sa pentru Isus abandonat”: scrie Benedict al XVI-lea în
telegrama trimisă preotului Oreste Basso, copreşedinte al Mişcării Focolarelor. „În
această oră de dureroasă despărţire sunt spiritual aproape cu afecţiune faţă de familiarii
şi întreaga Operă a Mariei - Mişcare a Focolarelor care a avut originea de la ea precum
şi faţă de toţi cei care au preţuit angajarea ei constantă pentru comuniunea în Biserică,
pentru dialogul ecumenic şi fraternitatea dintre toate popoarele”. „Mulţumesc Domnului
- continuă Papa - pentru mărturia existenţei sale consumate în ascultarea nevoilor
omului contemporan în deplină fidelitate faţă de Biserică şi faţă de Papa”. În continuarea
telegramei Sfântul Părinte încredinţează sufletul Chiarei Lubich bunătăţii divine
pentru ca să-l primească în sânul Tatălui. Pontiful formulează auspicii ca toţi cei
care au cunoscut-o şi întâlnit-o admirând lucrările minunate pe care Dumnezeu le-a
înfăptuit prin ardoarea ei misionară să păşească pe urmele ei păstrându-i vie carisma”.
„Cu aceste dorinţe - încheie Papa - invoc mijlocirea maternă a Mariei şi dau din inimă
tuturor binecuvântarea apostolică”.
Pe tot parcursul zilei joi, sute de persoane
- rude, colaboratori apropiaţi şi fii ai săi spirituali - au trecut prin camera Chiarei,
pentru a-i adresa un ultim salut, pentru a se opri apoi în reculegere în capela adiacentă,
rămânând după aceea îndelung în jurul casei în rugăciune. O neîntreruptă şi spontană
procesiune. Unora Chiara le-a putut da chiar semne de înelegere, în pofida slăbirii
extreme. Numeroase sunt mesajele de condoleanţe care continuă să sosească din întreaga
lume din partea unor lideri religioşi, politic şi civili, şi de la foarte multă lume
de rând. Funeraliile se vor desfăşura marţi 18 martie la ora 15 în bazilica papală
Sfântul Paul din afara Zidurilor şi vor fi prezidate de cardinalul secretar de Stat
Tarcisio Bertone. Începând de vineri seară, ora 16, trupul neînsufleţit al Chiarei
Lubich a fost depus la Centrul Internaţional al Mişcării Focolarelor din Rocca di
Papa: va rămâne deschis până sâmbătă seară. Va fi înmormântat în capela Centrului.
Între numeroşii focolarini care s-au strâns în jurul Chiarei
în ultimele ore, teologul belgian Michel Vandeleene, biograful ei. Să-l ascultăm: •
„Chiara ne-a lăsat noaptea aceasta. În ultima lună a fost internată la Spitalul Gemelli
din Roma şi acolo a putut ţine încă multă corespondenţă şi lua decizii importante
pentru Mişcare. Primise o scrisoare şi de la Sfântul Părinte pe care o citea des şi
afla mângâiere. Patriarhul Bartolomeu I a venit să o salute şi să o binecuvânteze
la spital. În urmă cu câteva zile şi-a exprimat deseori dorinţa de a se întoarce acasă
şi miercuri noapte a fost purtată la casa ei întrucât sfârşitul părea iminent. Joi
dimineaţă, după ce a ascultat Sfânta Liturghie şi primit Sfânta Împărtăşanie a dorit
să vadă una câte una primele ei tovarăşe şi primii şi ceilalţi focolarini, colaboratorii
apropiaţi: era conştientă şi a putut să-i asculte, să-i întâlnească. Joia seară apoi
starea sănătăţii s-a agravat; sute de persoane au venit la casa ei şi aici s-a petrecut
ceva cu totul impresionant şi minunat, deoarece, după primele ei tovarăşe de drum
în viaţa mişcării, toate celelalte persoane au putut intra una câte una în camera
ei timp de mai multe ore pentru a o vedea, a-i săruta mâna, a-i spune doar un cuvânt:
mulţumesc. Emoţia e mare dar şi mai mare este credinţa în iubire, în Dumnezeu iubire
care conduce orice lucru, în Dumnezeu iubire pe care ea l-a făcut cunoscut atâtor
persoane încât ne vine să cântăm „Magnificat” pentru lucrurile mari pe care Domnul
le-a înfăptuit în ea, şi să ne reînnoim, angajamentul de a trăi Evanghelia aşa cum
ea ne-a învăţat”.
Dar cine era Chiara Lubich? Să reconstruim parcursul
acestei mari mărturisitoare a credinţei. O mare femeie cu o inimă foarte
mare; o mistică în serviciul păcii şi al dialogului; o mare martoră a credinţei: sunt
câteva titluri prin care agenţiile italiene au comunicat vineri dimineaţă moartea
Chiarei Lubich. Toată viaţa ei se împletşte în mod inseparabil cu istoria Mişcării
Focolarelor întemeiate de ea. Dar nu era, desigur, intenţia Chiarei, în îndepărtatul
an 1943 la Trento în nordul Italiei, când avea 23 de ani, să întemeieze o Mişcare
sau orice altceva: mai degrabă exista în ea dorinţa puternică de a răspunde prin propria
viaţă acelui Dumnezeu-Iubire, descoperit între ruinele celui de-al II-lea Război mondial.
Nici
un program gândit la birou, deci, ci doar lectura Evangheliei purtată cu sine în locurile
de refugiu antiaerian, o lectură luminată de o lumină deosebită: cea a unităţii. „Ca
toţi să fie una”, precum tu Tată eşti în mine şi eu în tine” Pentru această rugăciune,
Chiara şi unele dintre tinerele de vârsta ei s-a simţit chemate într-o ui în mod cu
totul deosebit. De aici, mai departe, sublinierea tuturor frazelor care vorbesc despre
iubirea ce duce la unitate. Unul câte unul, cuvintele evanghelice puse în practică
se dovedesc revoluţionare. Duc, de pildă, la a pune în comun bunuri materiale şi spirituale.
Se naşte convingerea că în Evanghelie este soluţia oricărei probleme individuale şi
sociale. Dar s-o ascultăm pe însăşi Chiara Lubich: • „Este tocmai
doctrina unităţii, doctrina testamentului lui Isus, este doctrina visului lui Isus,
de a face din toată lumea un singur lucru, o fraternitate universală. Plecând, evident,
de la creştini, dar Isus a murit pentru toţi, şi noi trebuie să ajungem la toţi dacă
vrem să-l iubim cu adevărat pe Isus!”.
Până aici serviciul audio:
Foarte
curând, la primul grup de tinere s-au alăturat atâţia alţii care treptat au format
un mic popor care atinge o dimensiune mondială. Actualmente numără peste 2 milioane
de aderenţi. Aprobarea din partea Bisericii catolice pentru noua realitate eclezială
vine în 1962 cu numele oficial de „Opera Mariei”. În 1964, Chiara este primită pentru
prima dată de Paul al VI-lea. Din acel moment, se multiplică, cu Paul al VI şi apoi
cu Ioan Paul al II-lea audienţele private şi publice. La Opera Mariei aderă şi necatolici,
creştini de diferite confesiuni, aparţinând celorlalte religii şi chiar persoane care
nu cred. Chiara Lubich participă, în Vatican, la diferite Sinoade ale Episcopilor.
Stabileşte intense raporturi personale cu diferite personalităţi religioase: în special
în lumea ortodoxă, cu patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Atenagoras I şi apoi
cu succesorii săi; în Comuniunea anglicană şi în lumea evnaghelică-luterană. Încet-încet,
iau naştere iniţiative de dialog pentru promovarea unităţii între realităţile ecleziale
catolice, între creştini, între religii şi în diferitele domenii sociale: politic,
economic, sanitar, cultural, artistic, mass-media. Din nou Chiara: •
„Pentru că prezenţa lui Isus în mijlocul celor uniţi în numele său luminează dând
înţelepciune. Această înţelepciune, apo, fireşte, se extinde în toate domeniile vieţii
umane. Schimbă tot: este Trupul mistic al lui Cristos care devine corp social, corp
politic…”
Din 1996 Chiarei Lubich îi sunt conferite 15 titluri de „Doctor honoris
causa” şi se multiplică distincţiile, precum premiul „Educaţie la Pace” acordat de
UNESCO, Premiul Templeton pentru progresul religiei, premiul „Drepturile omului” al
Consiliului Europei în 1998. Apoi 17 oraşe, între care Roma, i-au acordat cetăţenia
de onoare. În 1997 Chiara este la Palatul de Sticlă al ONU de la New York, anul următor
la Parlamentul european.
Chiara Lubich şi Maica
Tereza din Calcutta, două fondatoare şi mari figuri feminine ale Bisericii Conciliului:
astfel Chiara amintea prietenia dintre ele: • „Mereu, mereu repeta, când ne
întâlneam, o frază. Eram într-adevăr două care au avut o funcţie în Biserică - natural,
ea este sfântă, este cu totul altceva în acest sens. Însă, ca misiune, ca îndatorire,
aveam amândouă o sarcină din partea Bisericii. De aceea, ne înţelegeam, foarte bine.
Ea îmi scria adesea şi ideea ei era mereu aceasta: Chiara, fă să fii sfântă, pentru
că Dumnezeu este sfânt; fă să fii sfântă pentru că El te-a ales, te vrea a sa, pentru
că El este sfânt”.
O viaţă intensă, Chiara şi-a încheiat-o vineri noaptea cu
întâlnirea cea mai importantă, cea cu Mirele căreia Chiara ştiut să-i dăruiască toată
existenţa sa.
Chiara Lubich a participat în mai 1998 la istorica întâlnire
a mişcărilor şi noilor comunităţi ecleziale care a relansat colaborarea carismelor
pentru evanghelizare. Era prezent şi Salvatore Martinez, preşedintele mişcării
Reînnoirea în Duhul, care vorbeşte despre ereditatea pe care o lasă Chiara
Lubich: • „O moştenire de iubire ce se reînnoieşte în orice colţ al lumii sub
semnul unei maternităţii spirituale pentru care întru-n fel toţi noi laicii suntem
recunoscători. A intuit în timpuri de nesuspectat, înainte chiar de a se întrevedea
lumina Conciliului ecumenic Vatican II, un anotimp de nouă evanghelizare carismatică,
modulată pe testamentul mare al iubirii şi unităţii. În fond, toată Evanghelia se
rezumă la această privire de iubire asupra istoriei şi nu se poate decât rămâne plini
de admiraţie şi recunoscători Domnului pentru mărturia acestei femei, care nu a dat
înapoi în faţa nici uneia dintre provocările pe care le puneau uneori secularizarea,
contrapunerile culturale, ideologice şi religioase. Un act de cinstire pentru Duhul
Sfânt, acela care astăzi, din orice parte a lumii, se înalţă în amintirea acestei
surori în credinţă”.
Să ascultăm şi mărturia lui Kiko Argüello, iniţiatorul
Drumului Neocatehumenal, care a împărtăşit cu Chiara Lubich atâtea iniţiative
în noile realităţi ecleziale: • „Am în inimă, într-adevăr, o mare duioşie deoarece
mă gândesc că a fost primită cu atâta bucurie în cer. Fie ca darul, carisma ei de
unitate, de iubire, de comuniune să fie o mare lumină pentru Biserică, pentru atâţi
episcopi, pentru atâţia preoţi. Am găsit întotdeauna în ea o mare iubire de comuniune.
Dumnezeu ne-a unit foarte mult. Acu o rugăm pe Preasfânta Fecioara Maria, să o primească,
să mijlocească şi să o trimită la Fiul său, pentru ca toate păcatele sale să-i fie
iertate şi să poată intra în cer plină de bucurie. Mă gândesc că acum focolarinii
vor primi un sprijin mai mare din cer”.