E nevoie de "o nouă lectură spirituală" a Bibliei, în care să se întâlnească credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi rezultatele ştiinţelor biblice actuale: a patra predică de Postul Mare, vineri, în prezenţa Papei şi a Curiei Romane

RV 14 mar 2008. "Trebuie recuperată lectura spirituală a Sfintei Scripturi, după modelul primelor timpuri ale Bisericii, dar fără a renunţa la rezultatele exegezei filologice, care, singură, nu e suficientă pentru a ajunge la Cristos": a afirmat pr. Raniero Cantalamessa, la a patra predică de Postul Mare, vineri în capela Redemptoris Mater din Vatican în prezenţa Papei şi a Curiei Romane, pe tema "Litera ucide, Duhul dă viaţă: lectura spirituală a Bibliei".
Modul de a citi Sfânta Scriptură, a observat predicatorul Casei Pontificale, şi-a pierdut în ultimul timp prospeţimea spirituală a primelor secole: lectura recentă a devenit aridă printr-o exegeză istorico-ştiinţifică, care într-un anumit sens a secularizat Cartea sacră. Cu toate acestea, revenirea în prim plan a noilor carisme şi mai ales contribuţia Conciliului Vatican al II-lea au dus la o redescoperire a acelui spirit originar.

Va putea exegeza – interpretarea Sfintei Scripturi – devenită aridă de a lungul unui exces de filologism, să regăsească elanul şi viaţa pe care le-a avut în alte momente din istoria Bisericii? Această întrebare a părintelui Cantalamessa este, de fapt, preocuparea constantă a predicilor sale de Postul Mare, dedicată modurilor diferite în care s-a efectuat lectura spirituală a Bibliei. Călugărul capucin a temperat pesimismul câtorva gânditori moderni, potrivit cărora astăzi ar lipsi "credinţa plină de elan" şi "sensul unităţii" pe care le-au avut primii Părinţi ai Bisericii, care, interpretând Sfintele Scripturi, ne-au dăruit pagini incisive de o frumuseţe extraordinară. După pr. Cantalamessa, în deceniile succesive Conciliului Vatican al II-lea, au început să se reproducă o "mişcare spirituală" şi un "nou elan", şi concomitent cu ivirea carismelor, se asistă la un nou anotimp de lectură spirituală a Bibliei, abandonată în marea parte a secolelor precedente. Dar de ce şi cum s-a ajuns să se piardă? Predicatorul Casei Pontificale explică în acest fel: în toate realităţile care în acelaşi timp sunt divine şi umane – precum Cristos şi Biserica – nu se poate descoperi divinul decât trecând prin uman. Acelaşi lucru e valabil pentru Biblie: nu se poate descoperi Duhul decât trecând prin literă, aşadar, prin interpretarea acesteia. Din nefericire, a observat predicatorul, de multă vreme în domeniul exegezei există tendinţa de a se opri la literă:

• "Secularizarea sacrului în niciun alt caz nu s-a relevat atât de acută ca în secularizarea Cărţii sacre. Or, cine pretinde să înţeleagă în totalitate Scriptura cercetând-o numai cu instrumentul analizei istorico-filologice e ca şi cum ar pretinde să descopere misterul prezenţei reale a lui Cristos în Euharistie bazându-se pe o analiză chimică a hostiei consacrate. Inconvenientul cel mai serios al unei anumite exegeze exclusiv ştiinţifice este că ea schimbă complet raportul dintre exeget şi cuvântul lui Dumnezeu. Biblia devine un obiect de studiu pe care profesorul trebuie să-l 'stăpânească' şi în faţa căruia, aşa cum se cuvine unui om de ştiinţă, trebuie să rămână 'neutral'. Dar în acest caz unic nu este permis să rămână 'neutral' şi nu trebuie să 'domine' materia; din contra, trebuie să se lase dominat de aceasta".

Nu se explică altfel atâtea crize de credinţă în rândul cercetătorilor Bibliei, a continuat pr. Cantalamessa. Când se caută motivul sărăciei şi al aridităţii spirituale din unele seminarii şi locuri de formare, nu e greu să se vadă că una din cauzele principale este modul în care se predă Sfânta Scriptură. Mulţi exegeţi, a reluat apoi predicatorul, tind astăzi să vadă cu alţi ochi lectura spirituală a Bibliei, care nu este nicidecum subiectivă, sau mai rău, rod al fanteziei, ci se întemeiază pe evenimentul istoric şi spiritual al revelaţiei lui Isus Cristos:

• "E necesară, prin urmare, nu o lectură spirituală care să ia locul actualei exegeze ştiinţifice, printr-o întoarcere mecanică la exegeza Sfinţilor Părinţi; ci, mai degrabă, o nouă lectură spirituală ce corespunde progresului enorm înregistrat de studiul 'literei'. O lectură, altfel spus, care să aibă avântul şi credinţa Sfinţilor Părinţi şi, împreună, consistenţa şi seriozitatea ştiinţei biblice actuale".

 
Aici, serviciul audio: