Milostivirea lui Dumnezeu este infinit mai mare decât orice vină a noastră: a reamintit papa Benedict al XVI-lea participanţilor la cursul anual de for intern, adică cel al conştiinţei

(RV - 7 martie 2008) „E necesar ca între practica sacramentului Pocăinţei şi o viaţă ce tinde să-l urmeze sincer pe Cristos să se instaureze un fel de ’cerc virtuos’ imposibil de oprit, în care harul Sacramentului să susţină şi să alimenteze străduinţa de a fi discipoli fideli ai Domnului”. A afirmat vineri dimineaţă papa Benedict al XVI-lea primind în audienţă participanţii la cursul anual organizat de Penitenţieria Apostolică, supremul tribunal bisericesc de for intern sau forul conştiinţei. Sfântul Părinte a subliniat că viaţa creştină trebuie să tindă continuu la convertire. Chiar fiind animat de dorinţa de a-l urma pe Isus, a precizat Pontiful - dacă cineva nu se mărturiseşte sacramental în mod regulat „se riscă puţin câte puţin de a reduce ritmul spiritual” până la a-l slăbi din ce în ce mai mult şi poate chiar a-l face să înceteze cu totul.
„Postul Mare - a afirmat Papa - este un timp câte se poate de prielnic pentru a medita asupra realităţii păcatului în lumina milostivirii nemărginite a lui Dumnezeu, pe care sacramentul Pocăinţei o manifestă în forma cea mai înaltă”:
• „Astăzi trebuie făcut ca cel ce se spovedeşte să experimenteze acea duioşie divină faţă de păcătoşii căiţi pe care multe episoade evanghelice o manifestă cu accente de intensă emoţie”.

Sfântul Părinte, după ce a amintit pagina din Evanghelia după Luca în care e prezentată femeia păcătoasă iertată de Isus, a subliniat forţa grăitoare a mesajului ce transpare din fragmentul evanghelic: „Celui care iubeşte mult, Dumnezeu îi iartă tot”.
• „Cine se încrede în sine însuşi şi în meritele proprii este ca şi orbit de eu-l său şi inima sa se împietreşte în păcat. Cine în schimb se recunoaşte slab şi păcătos se încredinţează lui Dumnezeu şi dobândeşte de la El har şi iertare”.

Ceea ce contează mai mult - a precizat Papa - este faptul de a face să se înţeleagă că „în sacramentul Reconcilierii, orice păcat ar fi comis cineva, dacă îl recunoaşte cu umilinţă şi se apropie cu încredere de preotul duhovnic, se trăieşte mereu bucuria aducătoare de pace a iertării lui Dumnezeu”. Apoi Sfântul Părinte a adăugat:
• „Când se insistă numai pe acuzarea păcatelor, care, bineînţeles, trebuie să fie şi trebuie să ajute credincioşii la a-i înţelege importanţa, se riscă să se plaseze pe planul doi ceea ce în el este central, adică întâlnirea personală cu Dumnezeu, Tatăl bunătăţii şi al milostivirii”.

În centrul celebrării sacramentale, esenţa acestui act - a spus în încheiere papa Benedict vorbind despre sacramentul Pocăinţei în care spovada sau mărturisirea este doar o parte a celebrării - nu stă păcatul, ci milostivirea, îndurarea lui Dumnezeu care este infinit mai mare decât orice vină a noastră”.  Aici serviciul audio: