Doar privindu-se în oglinda Cuvântului sufletul învaţă să se cunoască pe sine: părintele Raniero Cantalamessa la cea de-a treia predică din Postul Mare

(RV – 7 martie 2008) A primi Cuvântul lui Dumnezeu, a-l contempla şi a-l pune în practică înseamnă „un parcurs de sfinţire personală”, a subliniat părintele Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale, în cea de-a treia predică a Postului Mare, rostită vineri dimineaţă, în prezenţa Sfântului Părinte, în capela „Redemptoris Mater” din Vatican.

Cuvântul lui Dumnezeu este „cale de sfinţire personală”, „substanţă a sufletului nostru” şi instrument pentru un „colocviu intim” cu Dumnezeu. Pentru a completa acest parcurs, sunt necesare trei operaţiuni: Cuvântul, observă părintele Cantalamessa, reluând Scrisoarea Sfântului Apostol Iacob – trebuie să fie ascultat, meditat şi pus în practică. În acest itinerariu, trebuie evitat riscul unei „lecturi impersonale”, limitându-se doar la studierea Sfintelor Scripturi şi la o interpretare ad-literam, „fără nici o meditaţie hermeneutică”. Sunt două pericole aparent opuse – evidenţiază predicatorul Casei Pontificale – care, în realitate, au în comun faptul ne a neglija spiritul.
A doua etapă sugerată de Sfântul Iacob constă în fixarea privirii asupra Cuvântului pentru a creşte într-o dublă cunoaştere: de sine şi de Dumnezeu.

• „Sufletul care se priveşte în oglinda Cuvântului învaţă să se vadă aşa cum este, învaţă să se cunoască pe sine, descoperă propria sa diformitate faţă de imaginea lui Dumnezeu şi faţă de imaginea lui Cristos”.

Mai mult decât a scruta Scriptura, trebuie „să ne lăsăm pătrunşi de Scriptură”; Cuvântul lui Dumnezeu – adaugă părintele Cantalamessa – asigură o fundamentală şi infailibilă orientare spirituală. Etapa succesivă este punerea în practică a Cuvântului.

• „Cuvintele lui Dumnezeu, sub acţiunea prezentă a Duhului, devin expresie a voinţei vii a lui Dumnezeu pentru mine, într-un anumit moment”.

Predica călugărului franciscan s-a conclus cu rugăciunea pe care Sfântul Augustin o înălţa către Dumnezeu în „Confesiunile” sale: „Scripturile tale să fie plăcerile mele caste, încât eu să nu mă înşel asupra lor, nici să înşel pe alţii prin ele”.

Aici serviciul audio: