Episcopii din Venezuela, Columbia şi Ecuador – implicaţi în rezolvarea crizei din regiune – avertizează că „ura, violenţa şi războiul nu construiesc nimic pozitiv şi de durată"

(RV – 6 martie 2008) S-a deschis joi, la Roma, plenara Consiliului Pontifical al Culturii. În centrul lucrărilor, „Provocările secularizării pentru Biserică şi în Biserică”. Preşedintele acestui departament, arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, a indicat unele itinerarii. Primul se referă la raportul dintre credinţă şi ştiinţă şi, în acest sens, a anunţat un congres internaţional despre „Teoriile evoluţiei pentru a întâlni şi a face să se întâlnească ştiinţa, teologia şi filosofia”. Dar să-l ascultăm pe monseniorul Ravasi:
• „Va fi un parcurs foarte important, căci va reuni – sub patronatul nostru – la Roma, la Universitatea Pontificală Gregoriană, înalte figuri ale ştiinţei, printre care şi unii deţinători ai premiului Nobel, dar şi mari teologi şi filosofi. Astfel, fiecare dintre noi va putea privi – în sfârşit – dincolo de propriile frontiere: omul de ştiinţă care se interoghează şi care ascultă, în acelaşi timp, întrebările pe care şi le pune teologia; în vreme ce teologul şi filosoful ascultă întrebările ştiinţei şi privesc la parcursurile acesteia”.

Consiliul Pontifical al Culturii se deschide unor orizonturi continentale….
• „Desigur, acesta reprezintă un alt parcurs important, căci ne dăm seama cum – pe de o parte – globalizarea ne face pe toţi egali într-o oarecare măsură, vrând parcă să şteargă fizionomiile, chipurile noastre; pe de altă parte, diversele naţionalităţi şi culturi continuă să iasă în prim plan, dorind să afirme – pe bună dreptate – identitatea lor. De aceea, efortul nostru se va îndrepta spre înţelegerea – cu adevărat – a chipurilor popoarelor şi culturilor, începând – de exemplu – cu marile culturi asiatice, africane şi ale Americii Latine”.

Este, aşadar, importantă aprofundarea ştiinţelor umaniste, printre care şi economia…
• „Acesta este un capitol cu totul nou în ambientul vatican, pentru că – de obicei – interesul este îndreptat spre ştiinţele şi artele tradiţionale: spre muzică, literatură, pictură, care reprezintă – cu siguranţă – realităţi importante ale culturii. Dar omul zilelor noastre este făcut şi dintr-o multitudine de relaţii, ce sunt relaţii aşa-zis antropologice. Ştiinţele umaniste cuprind mai ales economia, iar prin economie nu se înţelege doar chestiuni de tip monetar sau financiar, ci se referă şi la reconstruirea unei societăţi mai juste şi mai omogene. Iată de ce economia trebuie să revină la sfera culturii, care reprezintă analiza omului.”

Şi încă un itinerariu: tema limbajului, înţeles nu doar ca formă de comunicare ci şi din punct de vedere epistemologic, ca formă a cunoaşterii ştiinţifice…
• „Considerăm limbajul – în primul rând – ca pe un mijlocitor al comunicării şi înţelegerii noastre. Acest aspect este necesar, pentru că de multe ori limbajul Bisericii rezultă ca fiind mai puţin accesibil în comparaţie cu limbajul contemporan, ce este dominat de forme expresive mult mai directe şi imediate, care însă nu pătrund în parcursurile mult mai complexe ale gândirii. Însă, pe de altă parte trebuie să ne amintim că dincolo de această transcriere a mesajului creştin fundamental, limbajul reprezintă şi un mod de a relaţiona, de aceea este indispensabil faptul de a reuşi să cunoaştem metodele juste, nu doar de interpretare, ci şi de raportare mai completă şi mai intensă dintre Biserică şi umanitate”.

Aici serviciul audio: