A doua predică de Postul Mare, în prezenţa Papei şi a Curiei Romane: "de fiecare cuvânt nelalocul lui, oamenii vor da cont în ziua judecăţii".

RV 29 feb 2008. "Dacă cineva vorbeşte, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu" (1 Pt 4,11): aceasta a fost tema celei de a doua predici de Postul Mare, vineri, în capela Redemptoris Mater, prezentată de părintele franciscan capucin Raniero Cantalamessa în prezenţa Papei şi a Curiei Romane. Predicatorul Casei Pontificale a atras atenţia asupra "falşilor profeţi" care pronunţă "cuvinte inutile", neinspirate de Dumnezeu.
"De orice cuvânt nelalocul lui, oamenii vor da cont în ziua judecăţii" (Mt 12, 36): acest verset din evanghelia după Matei i-a oferit părintelui predicator baza de plecare pentru a doua sa predică de Postul Mare. Amintind că adevăratul predicator nu este cel care se predică pe sine ci pe Isus Cristos, pr. Cantalamessa a precizat:
• "Cuvântul nelalocul lui, de care oamenii vor da cont în ziua judecăţii, nu este orice cuvânt inutil; este cuvântul nepotrivit, gol, pronunţat de cel care ar trebui, în schimb, să pronunţe 'cuvintele energice ale lui Dumnezeu". Este, pe scurt, cuvântul falsului profet, care nu primeşte cuvântul de la Dumnezeu şi cu toate acestea îi induce pe alţii să creadă că este cuvântul lui Dumnezeu".

De aici, rechemarea adresată tuturor oamenilor Bisericii de a nu denatura adevărul cuvântului lui Dumnezeu:
• "Oamenii care vor trebui să dea cont de orice cuvânt nelalocul lui sunt oamenii Bisericii; suntem noi, predicatorii cuvântului lui Dumnezeu. Falşii profeţi nu sunt doar cei care din când în când răspândesc erezii, sunt şi cei care 'falsifică' cuvântul lui Dumnezeu… Falşii profeţi sunt cei care nu prezintă Cuvântul lui Dumnezeu în puritatea sa, ci îl diluează şi îl subţiază în mii de cuvinte omeneşti care ies din inima lor".

Într-o umanitate 'bolnavă de zgomot', a continuat pr. Cantalamessa, este necesar un 'post de cuvinte' şi Biserica însăşi trebuie să evite 'vorbăria profană' care n-are legătură cu misiunea ei, 'paiele de cuvinte nelalocul lor' care nu fac altceva decât să umple paginile ziarelor. (…)

Adevăratul predicator, aşadar, este cel care supune experienţa umană la cuvântul lui Dumnezeu, punând-o în slujirea sa. Acest lucru înseamnă 'a vorbi în Cristos', a spune "cuvinte ca ale lui Dumnezeu":
• "Nu înseamnă, desigur, repetarea materială şi exclusivă a cuvintelor pronunţate de Cristos şi de Dumnezeu în Scriptură. Vrea să spună că inspiraţia de fond, gândirea care 'in-formează' şi sprijină toate celelalte trebuie să vină de la Dumnezeu, nu de la oameni. Vestitorul trebuie să fie 'mişcat de Dumnezeu' şi să se exprime ca şi cum ar fi în prezenţa Lui".

Înfine, părintele capucin a invitat preoţii să se roage înainte de a începe pregătirea unei predici, pentru că numai în acest fel îşi pot însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, cel care atinge inima şi conduce mai mult decât un ascultător la sacramentul spovezii".

Aici, serviciul audio: