Bilanţ pozitiv al vizitei în Cuba: cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone, întors la Roma din ţara caraibiană

RV 28 feb 2008. Cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone a revenit miercuri seară în Vatican după lunga şi bogata sa vizită în Cuba, între 21-26 februarie, pentru marcarea a zece ani de la călătoria apostolică a papei Ioan Paul al II-lea în Statul caraibian. Într-un interviu acordat joi cotidianului L'Osservatore Romano şi Radio Vatican, card. Bertone a oferit un prim bilanţ al vizitei sale, care s-a desfăşurat în acelaşi zile când Cuba şi-a ales noul preşedinte, Raúl, fratele lui Fidel Castro. În colocviul privat cu noul şef al Statului, timp de 55 de minute – a afirmat card. Bertone – au fost abordate mai multe chestiuni concrete de ordin intern şi internaţional. În acest cadru, cardinalul secretar de Stat a prezentat problema deţinuţilor şi o "listă a deţinuţilor de luat în considerare din raţiuni umanitare".

Dar să-l ascultăm pe cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone:
• "Se poate vorbi fără îndoială de un bilanţ pozitiv, în primul rând pentru întâlnirea cu Biserica din Cuba. E o Biserică vie, în ciuda dificultăţilor de acţiune în anumite circumstanţe, o Biserică ce e strâns unită în jurul episcopilor, o Conferinţă episcopală unită, preoţi, călugări şi călugăriţe care se lansează dincolo de mărturia rugăciunii printr-o vastă acţiune socială de asistenţă faţă de cei mai săraci şi prin apostolatul în mijlocul tinerilor. Aşadar, am văzut o Biserică ce şi-a păstrat prospeţimea, ba mai mult, chiar s-a înviorat-o în aceşti ani.
Apoi, pe versantul raporturilor cu autorităţile civile, bilanţul mi se pare la fel de pozitiv. Am avut întâlniri bilaterale cu delegaţii compuse din responsabili ai vieţii civile, ai guvernului, întâlniri cu singure persoane, după cum, în ultima zi a vizitei, cu noul preşedinte Raúl Castro. Mi se pare că există perspective pentru o muncă împreună, de încredere în acţiunea Bisericii şi de posibilităţi de deschidere a noi spaţii de prezenţă a Bisericii. Mă gândesc mai ales la spaţii nu numai de asistenţă socială, dar şi de formare a tinerilor şi în mijloacele de comunicaţii sociale".

Ce mesaj aţi dorit să lăsaţi acestei Ţări?
• "Am lăsat mesajul unei mari apropieri, am vrut să ascultăm aspiraţiile acestui popor care a suferit foarte mult, inclusiv, după cum ştim, din cauza conjuncturii economice şi a restricţiilor care din exterior sunt impuse economiei şi dezvoltării Insulei. (...) Apoi, un mesaj de concordie între Stat şi Biserică, subliniind valorile şi formarea la aceste valori, pentru ca să nu fie o societate fără idealuri, ci o direcţie pe care să se poată păşi cu speranţa în multe roade".

Pe urmele lui Ioan Paul al II-lea, aţi definit embargoul împotriva Cubei "inacceptabil din punct de vedere etic".
• "Într-adevăr. Cu privire la embargou, sunt doi factori care într-un anumit fel afectează dezvoltarea economică a Cubei: embargoul Statelor Unite şi numeroasele restricţii economice impuse de Uniunea Europeană. Aparent, aceste măsuri urmăresc să determine guvernul Insulei spre o libertate mai mare şi la un respect mai mare pentru drepturile omului; dar eu cred că asemenea măsuri atât de apăsătoare, adoptate unilateral, nu favorizează dezvoltarea. (...). Am dat asigurări că Sf. Scaun se va adopera pentru ca aceste sancţiuni să fie dacă nu eliminate, cel puţin reduse. Apoi, desigur, acest lucru trebuie să presupună o dezvoltare spre o mai mare libertate, spre o reunoaştere mai largă a drepturilor personale şi a drepturilor sociale, precum drepturile politice şi drepturile economice. Dar avem şi perspective promiţătoare, pentru că acum Cuba se pregăteşte să semneze cele două Convenţii ale Naţiunilor Unite privind drepturile personale, sociale, economice şi politice. Acest pas va permite o verificare pe teren şi din punct de vedere juridic. Însă nu trebuie impus Cubei măsuri unilaterale, ci respectat principiul de reciprocitate. Cum bine spunea Ioan Paul al II-lea, Cuba trebuie să se deschidă faţă de lume, şi lumea, faţă de Cuba. E necesar ca Statele Unite şi Uniunea Europeană să aibă o mai mare încredere în Cuba şi să facă la rândul lor paşi înainte (...)".

Eminenţă, un cuvânt despre dificultăţile dar şi despre speranţele Bisericii din Cuba...
• "Dificultăţile de fiecare zi sunt sub ochii tuturor, precum cea referitoare la construcţia de noi biserici. Sunt multe comunităţi care apar la nivel de popor, mai ales în sate, dar fără să aibă posibilitatea de a se aduna într-o biserică. În dieceza de Guatanamo-Baracoa, de exemplu, acum zece ani existau aproximativ 20 de centre religioase şi comunităţi, în timp ce astăzi acestea sunt peste 200, dar nu au biserici. Aşadar, aceasta este una din dificultăţile pe care le-am amintit. Este mai uşor, în schimb, cu renovarea Bisericilor vechi (...). Speranţele sunt legate tocmai de această renaştere a comunităţilor creştine vii: sunt comunităţi mici, chiar şi fără preot pentru că preoţii sunt puţini, dar cu un număr tot mai mare de persoane consacrate. Sunt multe vocaţii în diverse familii religioase, dar nu sunt suficiente în raport cu necesităţile pastorale. Se percepe însă un entuziasm, o prospeţime de viaţă creştină, mai ales în rândul tinerilor. Să sperăm că tocmai tinerii, apropiindu-se de doctrina socială a Bisericii, se vor forma într-o conştiinţă de participare la viaţa socială şi la viaţa politică.
Sunt apoi perspective pozitive şi promiţătoare atât în domeniul dezvoltării interne a Bisericii cât şi în raporturile cu autorităţile, o deschidere din partea autorităţilor civile, cărora nu le este teamă de Biserică, au încredere în operele pe care Biserica şi celelalte comunităţi creştine le pot îndeplini pentru dezvoltarea Cubei".