"Activitatea caritativă în Biserică şi actorii săi" după encilica "Deus caritas est": deschisă, plenara Consiliului "Cor Unum"

(RV - 28 februarie 2008) S-a deschis joi la Roma adunarea plenară a Consiliului Pontifical „Cor Unum”, organismul vatican pentru promovarea carităţii şi coordonarea activităţilor de asistenţă ale Bisericii universale şi raporturile cu celelalte confesiuni şi cu societatea civilă.
Biserica, de fapt, se întreabă în ceea ce priveşte operele de caritate şi identitatea şi rolul operatorilor creştini angajaţi în diferite organisme şi structuri de asistenţă. Face aceasta susţinută şi de prima Enciclică a lui Benedict al XVI-lea „Deus caritas est”.
A deschis lucrările adunării preşedintele Consiliului „Cor Unum”, cardinalul Paul Josef Cordes, printr-o reflecţie originală despre timpurile pe care le trăim:”Trebuie să ne opunem - a spus - curentului uitării care sufocă totul”, determinat de ritmul presant al unei informaţii ce îndepărtează rapid totul ce e nou. Dar acest lucru nu trebuie să fie valabil pentru texte „semnificative”, „preţioase”, aşa cum este în acest context „documentul de magisteriu al lui Benedict al XVI-lea”, „născut în ultima analiză - a observat cardinalul - pentru a clarifica chestiunea credinţei operatorilor noştri” în domeniul carităţii. De fapt, dacă înainte apartenenţa lor bisericească „în mod normal era un dat de fapt, un punct de plecare pentru angajarea lor, astăzi nu mai este necesar astfel”, a amintit cardinalul Cordes. Astăzi în aceste instituţii există persoane animate de credinţă, altele însă sunt în căutarea credinţei şi altele apoi care nu profesează credinţa. „Aceasta nu diminuează cu nimic cinstea, onestitatea motivaţiilor şi capacităţii lor profesionale”. Dar de aici rezultă două chestiunii de fond - a observat cardinalul Cordes - dacă credinţa catolică vrea să rămână parte integrantă a agenţiilor noastre: „ce înrâurire are societatea secularizată asupra operatorilor noştri şi asupra muncii noastre” şi „ce raport există între instituţia catolică de caritate şi structura bisericească”.
„Nu este vorba de a pune la îndoială volumul mare de bine pe care reuşim să-l facem - a lămurit preşedintele departamentului „Cor Unum” - dar de a pune mai bine în lumină identitatea noastră de actori de caritate, altminteri există riscul de a slăbi rădăcinile credinţei şi împărtăşirea unor atitudini de viaţă şi de convingeri creştine”.
De aici întrebările: „Ne putem oare limita la a furniza servicii, iniţia şi însoţi proiecte? Putem oare să reţinem simplu datoria de a lupta pentru promovarea socială? Să ne lăsăm ghidaţi doar de bună voinţă sau de un sens de dreptate umană?” Nimeni dintre noi nu crede însă - a continuat cardinalul Cordes - că mântuirea realizată de Cristos poate avea valoare doar pentru viaţa de pe planeta noastră Terra. Credinţa în viaţa veşnică este parte specifică a ajutorului creştin. Iar intenţia aceste adunări - a spus în încheiere - este aceea de a face să retrăiască în condiţiile istorice schimbate, spiritul creştin care a animat întotdeauna marea caritate a Bisericii.
La capătul intervenţiei sale cardinalul Cordes a consemnat două premii profesorului Heinrich Pompey şi d-lui Anthony Curmi, decoraţi cu placa Ordinului „Sfântul Grigore” şi respectiv cavaler al Ordinului „Sfântul Silvestru”, pentru "merite deosebite în mărturia carităţii în Biserică”.
 
Aici seriviciul audio: