Educaţia înseamnă formarea persoanei, nu doar transmiterea unor noţiuni şi informaţii: Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu credincioşii romani, privind urgenţa educaţională

(RV – 23 februarie 2008) În ciuda dubiilor şi a impunerii de către media a unor modele greşite, „şi în zilele noastre este posibil să se educe bine”. Este mesajul transmis de Benedict al XVI-lea – sâmbătă dimineaţă – miilor de credincioşi din dieceza de Roma – peste 50 de mii – care, conduşi de cardinalul Camillo Ruini, s-au adunat în piaţa Sfântul Petru pentru a asculta reflecţiile Papei despre „urgenţa educaţiei”. Reflecţiile au fost deja exprimate de Sfântul Părinte în Scrisoarea semnată pe 21 ianuarie şi încredinţată credincioşilor Romei sâmbătă, 23 februarie.
Benedict al XVI-lea le-a cerut în special tinerilor să-şi asume patrimoniul creştinismului pentru o creştere sănătoasă din punct de vedere moral, cultural şi spiritual.
Despre preocuparea privind educaţia, devenită o stare de urgenţă ce pare să confunde educatorii şi să-i determine să facă un pas înapoi, Papa a spus:
• „A educa nu a fost niciodată uşor, iar în zilele noastre pare să devină din ce în ce mai dificil: de aceea, nu puţini părinţi şi profesori sunt tentaţi să renunţe la propria îndatorire şi nu mai reuşesc nici măcar să înţeleagă care este, cu adevărat, misiunea ce le-a fost încredinţată. Prea multe nesiguranţe şi prea multe îndoieli care circulă în societatea şi în cultura noastră; prea multe imagini eronate sunt vehiculate de către mijloacele de comunicaţie socială. Devine astfel dificil să propui noilor generaţii ceva valid şi cert, reguli de comportament şi obiective pentru care să merite să-ţi dedici viaţa”.

Dar dacă ne aflăm aici astăzi, a continuat Benedict al XVI-lea, „este mai ales pentru că ne simţim susţinuţi de o mare speranţă şi de o puternică încredere”. Speranţa şi încrederea care se nasc din credinţa în Cristos şi din valorile Evangheliei şi care răspund temerii celor care – în familie, la şcoală sau în Biserică – experimentează complicaţii în transmiterea unei eredităţi de „credinţă şi cultură”, deosebit de bogate într-un oraş precum Roma. Şi referitor la acest aspect, spre deosebire de Scrisoare în care oferea indicaţii concrete, Benedict al XVI-lea a preferat să încurajeze fiecare categorie de educatori în parte. Mai ales părinţilor le-a cerut „să rămână mereu statornici” în iubirea reciprocă, căci această fidelitate îi alimentează pe tineri cu seninătate:
• „Iubirea pentru fiii voştri trebuie să vă dea stilul şi curajul adevăratului educator, cu o coerentă mărturie de viaţă, dar şi cu fermitatea necesară modelării caracterului noilor generaţii, ajutându-le să distingă, cu claritate, binele de rău şi să-şi construiască, la rândul lor, solide reguli de viaţă, care să-i susţină în încercările ce vor veni”.

Neînţelegeri şi deziluzii, a mai spus Papa adresându-se profesorilor, nu trebuie să-i descurajeze pe cei chemaţi să transmită tinerilor cunoştinţe şi nu numai, căci…
• „Îndatorirea voastră nu se poate limita la a transmite noţiuni şi informaţii, lăsând la o parte marea întrebare privind adevărul, mai ales acel adevăr care poate constitui călăuză în viaţă. Sunteţi de altfel – pe deplin – educatori şi vouă, în strânsă sintonie cu părinţii, vă este încredinţată nobila artă a formării persoanei”.

Pentru cler, călugări, călugăriţe şi cateheţi, îndemnul lui Benedict al XVI-lea a fost la fel de clar: Pentru a face aşa încât tinerii „să simtă în mod palpabil” prietenia cu Isus, unica modalitate este de a fi „mărturisitori sinceri şi curajoşi ai libertăţii care ne face liberi”.
Adresându-se imensei mulţimi de tineri aflaţi în piaţa San Pietro, Papa le-a amintit tinerii sunt nu doar obiect al educaţiei, ci şi protagonişti ai acesteia:
• „Voi înşivă sunteţi chemaţi să fiţi făptuitori ai propriei voastre creşteri morale, culturale şi spirituale. Este, aşadar, îndatorirea voastră să primiţi – în mod liber – în inimă, inteligenţă şi viaţă – patrimoniul de adevăr, de bunătate şi de frumuseţe care s-a format în decursul secolelor şi care-şi are – în Isus Cristos – piatra unghiulară. Este îndatorirea voastră de a înnoi şi dezvolta ulterior acest patrimoniu, eliberându-l de atâtea minciuni şi urâciuni care deseori îl fac de nerecunoscut, provocând în voi neîncredere şi deziluzie”.

Aici serviciul audio: