Papa a inaugurat o placă toponomastică în onoarea Sfântului Grigore Iluminătorul,
apostolul armenilor, episcop martir, anul 330
(RV – 22 februarie 2008) O împrejurare providenţială pentru celebrarea unui mare sfânt
care, acum 17 secole, „a făcut din armeni un popor de creştini”. Astfel a definit
Benedict al XVI-lea inaugurarea – vineri dimineaţă, în curtea bazilicii Sfântul Petru,
în partea de nord – a unei plăci toponomastice în onoarea Sfântului Grigore Iluminătorul,
apostolul armenilor, episcop martir, anul 330. La ceremonie, prezidată de Papa,
au luat parte numeroase autorităţi politice şi religioase, printre care Patriarhul
de Cilicia al Armenilor, Nersès Bédros al XIX-lea. Acum trei ani, cu câteva luni
înainte de moarte, Ioan Paul al II-lea a binecuvântat o maiestoasă statuie a Sfântului
Grigore, situată într-una din nişele ce înconjoară bazilica vaticană.
Cu ocazia
inaugurării plăcii dedicate Sfântului Grigore Armeanul, Benedict al XVI-lea a rostit
un discurs despre ereditatea apostolului Bisericii din Armenia, spunând: • „Ne
rugăm pentru ca poporul armean, prin mijlocirea acestui ilustru şi merituos fiu, să
continue urmarea căii credinţei, lăsându-se conduşi – aşa cum a făcut în decursul
secolelor – de Cristos şi de Evanghelia sa”.
Termenul „Iluminătorul” cu care
este numit Sfântul Grigore – a spus Papa – „pune în evidenţă dublul rol avut de acest
sfânt în istoria convertirii armene”. „Iluminătorul” – a explicat – „este un termen
folosit în limbajul creştin pentru a indica trecerea de la tenebre la lumina lui Cristos.
Şi este, cu adevărat, tocmai Cristos marele iluminător care-şi răspândeşte lumina
asupra tuturor acelora care-l primesc şi-l urmează cu fidelitate”. • „Sfântului
Grigore i s-a spus „Iluminătorul” tocmai pentru că în el se reflecta – în mod extraordinar
– chipul Mântuitorului. Cuvântul „iluminare” îmbracă şi o semnificaţie ulterioară
în accepţiunea armeană; indică lumina care provine din răspândirea culturii prin intermediul
învăţăturii”.
Acest aspect, a adăugat Papa, ne duce imediat cu gândul la „acei
călugări-maeştri care, urmând paşii Sfântului Grigore, i-au continuat învăţătură,
răspândind în aşa fel lumina adevărului evanghelic, încât îi dezvăluie omului adevărul
propriei sale fiinţe, mărindu-i potenţialul cultural şi spiritual”.