Biserica are nevoie de voi, de fidelitatea voastră faţă de carisma originară: Papa a primit în audienţă membrii congregaţiei generale a iezuiţilor

RV 21 feb 2008. Ataşamentul de iubire şi slujire faţă de Papa, după cum obligă al patrulea vot caracteristic, şi slujirea Bisericii cu elanul legendar al atâtor predecesori, sunt valori de redescoperit în timpurile noastre, când Evanghelia întâmpină obstacole precum relativismul etic şi materialismul practic: acesta este angajamentul spiritual şi apostolic pe care Benedict al XVI-lea l-a cerut Societăţii lui Isus (ordinul iezuiţilor), primind joi în audienţă membrii celei de a 35-a congregaţii generale a ordinului, care acum o lună a ales pe noul prepozit general, pr. Adolfo Nicolás.

Pe de o parte, există o lume care a devenit "teatrul unei bătălii între bine şi rău", unde răul se strecoară în individualismul ideilor şi al faptelor care relativizează sacrul, se răspândeşte prin confuzia de mesaje care fac anevoioasă ascultarea mesajului lui Cristos şi se scaldă în acele situaţii de injustiţie şi de conflict, ale căror victime imediate sunt cei săraci. Pe de altă parte, există un ordin religios care în circa cinci sute de ani a fost în măsură să sfideze orice adversitate istorică şi culturală şi să ducă fizic Evanghelia pînă la marginile pământului, graţie inteligenţei şi abnegaţiei unor persoane care răspund la nume precum Francisc Xaveriu, Matteo Ricci sau Roberto Di Nobili, pentru a aminti doar câteva dintre ele. Aceste exemple sunt folositoare şi astăzi iar Benedict al XVI-lea a cerut Societăţii lui Isus să formeze "persoane de credinţă puternică şi adâncă, de cultură serioasă şi de sensibilitate umană şi socială genuină":
• "Vreau să vă încurajez astăzi, pe voi şi pe confraţii voştri, să continuaţi pe drumul acestei misiuni, în deplină fidelitate faţă de carisma voastră originară, în contextul eclezial şi social care caracterizează acest început de mileniu. Cum v-au spus de mai multe ori predecesorii mei, Biserica are nevoie de voi, contează pe voi, şi continuă să privească la voi cu încredere, în particular pentru a ajunge în acele locuri fizice şi spirituale unde alţii nu ajung ori au dificultăţi să ajungă".

Astăzi, a observat Benedict al XVI-lea, nu sunt atât mările sau marile distanţe obstacolele care sfidează pe vestitorii Evangheliei, cât mai ales frontierele care, în urma unei greşite sau superficiale viziuni despre Dumnezeu şi om, se întrepun între credinţă şi cunoaşterea umană, credinţă şi ştiinţa modernă, credinţă şi angajamentul pentru dreptate. La aceste frontiere, a continuat Sfântul Părinte, iezuiţii trebuie să aducă mărturie şi să ajute la înţelegerea faptului că există, în realitate, o armonie profundă între credinţă şi raţiune; aceasta trebuie să se traducă în apărarea acelor puncte nevralgice care astăzi sunt atacate de cultura seculară. Pe scurt, căsătoria, familia, morala sexuală, chestiunea mântuirii tuturor oamenilor în Cristos:

• "Tocmai de aceea v-am invitat şi vă invit astăzi să reflectaţi pentru a regăsi semnificaţia mai plină a celui de al 'patrulea vot' care vă este caracteristic, acela de ascultare faţă de Succesorul lui Petru, care nu presupune numai promptitudinea de a fi trimis în misiune în ţări îndepărtate, dar, în cel mai genuin spirit ignaţian de a simţi împreună cu Biserica şi în Biserică, şi faptul de a-l iubi şi sluji pe Vicarul lui Cristos pe pământ cu acea devoţiune efectivă şi afectivă care trebuie să facă din voi colaboratorii săi preţioşi şi de neînlocuit în slujirea lui adusă Bisericii universale".

O atare fidelitate a fost afirmată cu puţin înainte, în cuvântul de salut adresat papei Benedict al XVI-lea de noul preopozit general al iezuiţilor, pr. Adolfo Nicolás:
• "Ne întristează, Sfinte Părinte, faptul că inevitabilele neajunsuri şi superficialităţi ale unora dintre noi, sunt folosite uneori pentru a dramatiza şi reprezenta drept conflicte şi opoziţii ceea ce sunt doar manifestări ale limitelor şi imperfecţiunilor umane, sau inevitabile tensiuni ale vieţii de fiecare zi. Dar toate acestea nu ne descurajează, nici nu slăbesc dorinţa noastră nu numai de a sluji Biserica, dar cu o mai mare radicalitate, după spiritul şi tradiţia ignaţiană, şi de a iubi Biserica ierarhică şi pe Sfântul Părinte, Vicarul lui Cristos".

Sfântul Părinte şi-a exprimat preţuirea pentru operele de solidaritate prin care iezuiţii, mergând pe urmele intuiţiilor Părintelui Arrupe, de venerată memorie, s-au pus în slujirea refugiaţilor. Îndemnându-i să păstreze întotdeauna o clară şi explicită identitate pentru a nu prejudicia bunătatea muncii lor apostolice, Papa a subliniat semnificaţia creştină a slujirii faţă de cei nevoiaşi:
• "Pentru noi alegerea în favoarea celor săraci nu este ideologică, dar vine din Evanghelie. Nenumărate şi dramatice sunt situaţiile de injustiţie şi de sărăcie în lumea de astăzi şi dacă e să ne angajăm în înţelegerea şi combaterea cauzelor lor structurale, trebuie să ştim a coborî să combatem chiar şi în inima însăşi a omului rădăcinile adânci ale răului, păcatul care îl separă de Dumnezeu, fără a uita să venim în întâmpinarea celor mai urgente necesităţi în spiritul carităţii lui Cristos".

În finalul discursului său, Papa a vorbit despre importanţa exerciţiilor spirituale, încheiate de curând în Vatican, o practică fundamentală în ascetica Sfântului Ignaţiu de Loyola. Acestea, a afirmat Sfântul Părinte, sunt un mijloc preţios şi eficace pentru a deosebi glasul lui Dumnezeu în succesiunea rapidă şi deseori haotică a evenimentelor şi mesajelor de fiecare zi. Papa a încheiat cu o rugăciune compusă de fondatorul iezuiţilor, o rugăciune prea mare încât, a recunoscut Pontiful, 'abia îndrăznesc să o spun': "Ia, Doamne şi primeşte toată libertatea mea, memoria, inteligenţa şi întreaga mea voinţă, tot ceea ce am. Tu mi le-ai dăruit, Ţie, Doamne ţi le ofer. Toate sunt ale tale, dispune de ele după voinţa ta. Dă-mi numai iubirea ta şi harul tău şi îmi este îndeajuns".

Aici, serviciul audio: