Rugăciunea este singura soluţie pentru a promova un dialog autenti în Irak: afirmă arhiepiscopul de Kirkuk care a întâlnit o delegaţie a organizaţiei Pax Christi

(RV - 19 februarie 2008) În Irak, cel puţin şase civili au murit din cauza exploziei unei bombe la Baghdad. Doi saudţi şi un algerian, consideraţi membri ai Al Qaeda, au fost apoi ucişi în zori, în apropiere de Samarra, de către soldaţi irakieni. Ştirile care provin în ultima vreme din ţara arabă par oricum să confirme o uşoară, dar progresivă şi încurajatoare îmbunătăţire a situaţiei. Într-un atare scenariu, a fost primită în aceste zile în Irak o delegaţie a organizaţiei Pax Christi care a manifestat propria solidaritate poporului irakian. Delegaţia, a cărei misiune s-a încheiat marţi, a putut constata cum comunitatea creştină - deşi între nu puţine dificultăţi - a reuşit în ultimul timp să organizeze întâlniri de rugăciune, de ne imaginat în trecut.
Este ceea ce subliniază arhiepiscopul de Kirkuk, mons. Louis Sako, contactat telefonic de redacţia noastră centrală:
• „La Baghdad, situaţia s-a ameliorat puţin: în urmă cu câteva zile, într-o biserică din capitală erau 700 de tineri pentru a participa la o întâlnire de rugăciune. Înainte, aşa ceva era de neînchipuit. Şi la Kirkuk, situaţia pare liniştită. Zilele trecute, am primit o delegaţie a organizaţiei Pax Christi. Am celebrat cu ei o Liturghie în catedrală. Erau peste 1500 de persoane. Este un semn de speranţă. Prin rugăciune, totul se poate schimba”.

În faţa mizeriei umane a violenţei, credinţa este deci unul din adevăratele, puţinele bastioane împotriva ororii războiului. Unde poate duce în concret forţa rugăciunii?
• „Rugăciunea ne ajută să ajutăm pe altul, să-l respectăm ca persoană, să dialogăm. Noi creştinii, dar şi musulmanii care se roagă în moschei, suntem ajutaţi de credinţă, de rugăciune. Consider că credinţa, la sfârşit, ne va ajuta să ne reîntoarcem la Dumnezeu şi că ne îndreptăm unii spre alţii. Este unica soluţie, deoarece prin violenţă nu există soluţii”.

În faţa acestei soluţii unice, sunt însă încă puternice contrapuneri: de exemplu, cea dintre terorism şi democraţie, fundamentalism şi libertate religioasă. Ce acţiuni, ce cuvinte sunt necesare pentru a susţine concret poporul irakian?
• „Trebuie subliniat că acum, şi teroriştii îşi dau seama că lucrurile nu se vor schimba prin violenţă, prin război, cu atentate. Influenţa lor scade şi irakienii sunt conştienţi, acum că nu există soluţie cu armele, Violenţa se înfrânge prin întâlnire şi dialog”.

Ce i-aţi spune unui tânăr terorist aparţinând grupării Al Qaeda, care crede încă în limbajul teribil al violenţei?
• „I-aş spune că viaţa este un dar al lui Dumnezeu făcut omului: nu trebuie să-l distrugi, trebuie să-l respecţi. Există probleme, idei divergente, trebuie să ne întâlnim. Trebuie să dialogăm, şi niciodată să nu recurgem la violenţă!”

Să vorbim acum despre creştinii din Irak. Cum se poate evita întreruperea legăturii, din cauza exodului continuu, a legăturii dintre Irak şi comunitatea creştină irakiană?
• „Este un lucru trist să vezi că acest exod continuă. Prezenţa noastră în Irak, dacă această tendinţă nu se schimbă, nu va avea sens. În doi, trei ani nu vor mai fi aici creştini…Să sperăm ca această lume să revină. Bisericile din ţările occidentale pot ajuta familiile să se întoarcă: noi suntem aici şi pentru a da mărturie despre ceva diferit de alţii. Dăm mărturie prin formarea noastră, prin morala noastră, prin angajarea în societate, în muncă, în cultură, în dialog, Această angajare ar putea să dispară şi ar fi un păcat”.
 
Aici serviciul audio: