Criza modernităţii care cuprinde şi Institutele călugăreşti se învinge redescoperind spiritul carismelor proprii: Benedict al XVI-lea către superioarele şi superiorii generali ai Ordinelor şi Congregaţiilor religioase

(RV - 19 februarie 2008) Dacă procesul de secularizare nu a cruţat nici comunităţile călugăreşti, urmărirea fidelităţii faţă de propriile carisme este calea pentru a revitaliza spiritualitatea fiecărei familii monastice şi de viaţă apostolică. Este orientarea indicată de Benedict al XVI în cadrul întâlnirii de luni în Palatul Apostolic cu membrii Consiliului pentru Raporturile dintre Congregaţia pentru Institutele de viaţă consacrată şi Societăţile de viaţă apostolică şi Uniunile internaţionale a Superioarelor şi Superiorilor generali (USIG şi USG).

Mentalitatea în plină răspândire în multe societăţi care neagă sau marginalizează importanţa lui Dumnezeu şi a sacrului nu poate să nu-şi extindă umbra şi peste locurile în care trăieşte cei care au făcut din Dumnezeu o alegere radicală de viaţă. Benedict al XVI-lea a recunoscut aceasta în mod foarte clar: „oboseala” spirituală şi carismatică este un semn îngrijorător al timpurilor ce „nu cruţă” din nefericire „nici comunităţile religioase”, comunităţile călugăreşti. Cu toate acestea, nu lipsesc bărbaţi şi femei care şi astăzi rămân atraşi de perspectiva de a păşi mai departe pe urmele marilor Sfinţi şi a le imita generozitatea în a urma şi trăi Evanghelia „sine glossa”, fără interpretări oportuniste. Papa a acordat mult spaţiu analizei critice a dificultăţilor pe care le întâmpină Institutele de viaţă consacrată, bărbaţi şi femei, acum la începutul celui de-a 21-lea secol. „Ne dăm seama toţi - a constatat - că în societatea modernă globalizată devine din ce în ce mai dificil a vesti şi mărturisi Evanghelia”. Şi „dacă acest lucru este valabil pentru toţi cei botezaţi, pentru toţi creştinii - a adăugat - cu atât mai mult este adevărat pentru persoanele pe care Isus le cheamă să să-l urmeze în mod mai radical prin consacrarea călugărească”.

Cu toate aceste influenţe negative, subliniate de reducerea numărului vocaţiilor, Benedict al XVI-lea a invitat la a „nu se lăsa cuprinşi de descurajare” deoarece dincolo „de nu puţinii nori” care se îngrămădesc la orizontul vieţii consacrate, „apar, mai mult sunt chiar în constantă creştere - a relevat - semnale ale unei providenţiale retreziri, care suscită motive de mângâietoare speranţă”. Viaţa misionară activă precum şi clauzura, viaţa contemplativă continuă să exercite farmecul ei asupra unor tineri şi tinere, atât în Institutele de veche dată cât şi în „noile experienţe de viaţă consacrată”. Descoperirea sau redescoperirea desăvârşirii evanghelice, deci, este rod pentru Papa de o valoare peste toate celelalte: „a redescoperi spiritul originilor, a aprofunda cunoaşterea fondatorului sau a fondatoarei”. Acest lucru, a spus, „a ajutat la a imprima Institutelor un promiţător nou impuls ascetic, apostolic şi misionar. Există opere şi activităţi seculare care au fost astfel revitalizate de o nouă limfă; există noi iniţiative de autentică actualizare a carismei fondatorilor. Pe această cale - a spus în încheiere Papa - trebuie să păşiţi mai departe, rugându-l pe Domnul să poarte la desăvârşire lucrarea începută de El”.

Aici serviciul audio: