Criza modernităţii care cuprinde şi Institutele călugăreşti se învinge redescoperind
spiritul carismelor proprii: Benedict al XVI-lea către superioarele şi superiorii
generali ai Ordinelor şi Congregaţiilor religioase
(RV - 19 februarie 2008) Dacă procesul de secularizare nu a cruţat nici comunităţile
călugăreşti, urmărirea fidelităţii faţă de propriile carisme este calea pentru a revitaliza
spiritualitatea fiecărei familii monastice şi de viaţă
apostolică. Este orientarea indicată de Benedict al XVI în cadrul întâlnirii
de luni în Palatul Apostolic cu membrii Consiliului pentru Raporturile dintre Congregaţia
pentru Institutele de viaţă consacrată şi Societăţile de viaţă apostolică şi Uniunile
internaţionale a Superioarelor şi Superiorilor generali (USIG şi USG).
Mentalitatea
în plină răspândire în multe societăţi care neagă sau marginalizează importanţa lui
Dumnezeu şi a sacrului nu poate să nu-şi extindă umbra şi peste locurile în care trăieşte
cei care au făcut din Dumnezeu o alegere radicală de viaţă. Benedict al XVI-lea a
recunoscut aceasta în mod foarte clar: „oboseala” spirituală şi carismatică este un
semn îngrijorător al timpurilor ce „nu cruţă” din nefericire „nici comunităţile religioase”,
comunităţile călugăreşti. Cu toate acestea, nu lipsesc bărbaţi şi femei care şi astăzi
rămân atraşi de perspectiva de a păşi mai departe pe urmele marilor Sfinţi şi a le
imita generozitatea în a urma şi trăi Evanghelia „sine glossa”, fără interpretări
oportuniste. Papa a acordat mult spaţiu analizei critice a dificultăţilor pe care
le întâmpină Institutele de viaţă consacrată, bărbaţi şi femei, acum la începutul
celui de-a 21-lea secol. „Ne dăm seama toţi - a constatat - că în societatea modernă
globalizată devine din ce în ce mai dificil a vesti şi mărturisi Evanghelia”. Şi „dacă
acest lucru este valabil pentru toţi cei botezaţi, pentru toţi creştinii - a adăugat
- cu atât mai mult este adevărat pentru persoanele pe care Isus le cheamă să să-l
urmeze în mod mai radical prin consacrarea călugărească”.
Cu toate aceste
influenţe negative, subliniate de reducerea numărului vocaţiilor, Benedict al XVI-lea
a invitat la a „nu se lăsa cuprinşi de descurajare” deoarece dincolo „de nu puţinii
nori” care se îngrămădesc la orizontul vieţii consacrate, „apar, mai mult sunt chiar
în constantă creştere - a relevat - semnale ale unei providenţiale retreziri, care
suscită motive de mângâietoare speranţă”. Viaţa misionară activă precum şi clauzura,
viaţa contemplativă continuă să exercite farmecul ei asupra unor tineri şi tinere,
atât în Institutele de veche dată cât şi în „noile experienţe de viaţă consacrată”.
Descoperirea sau redescoperirea desăvârşirii evanghelice, deci, este rod pentru Papa
de o valoare peste toate celelalte: „a redescoperi spiritul originilor, a aprofunda
cunoaşterea fondatorului sau a fondatoarei”. Acest lucru, a spus, „a ajutat la a imprima
Institutelor un promiţător nou impuls ascetic, apostolic şi misionar. Există opere
şi activităţi seculare care au fost astfel revitalizate de o nouă limfă; există noi
iniţiative de autentică actualizare a carismei fondatorilor. Pe această cale - a spus
în încheiere Papa - trebuie să păşiţi mai departe, rugându-l pe Domnul să poarte la
desăvârşire lucrarea începută de El”.