Papa a reluat audienţele în Vatican după săptămâna de exerciţii spirituale: reflecţia cardinalului Comastri

(RV - 18 februarie 2008) Benedict al XVI-lea, după săptămâna de exerciţii spirituale, a reluat luni dimineaţă audienţele în Vatican întâlnind membrii Consiliului pentru raporturile dintre Congregaţia pentru Institutele de viaţă consacrată şi Societăţile de viaţă apostolică - călugări şi călugăriţe - şi respectivele Uniuni internaţionale ale Superioarelor şi Superiorilor generali. Duminica trecută la rugăciunea „Angelus” Papa a reînnoit invitaţia de a trăi acest Post mare în profundă reculegere spirituală, făcând post şi cu abţinerea de la imagini şi zgomote. Acest timp care precede Paştele - a scris în Mesajul pentru Postul Mare ne oferă, de fapt, tuturor „o providenţială ocazie de a aprofunda sensul şi valoarea existenţei noastre creştine. La Exerciţiile spirituale din Vatican, încheiate sâmbăta trecută, a participat şi cardinalul Angelo Comastri, arhiprezbiterul bazilicii Sfântul Petru care, solicitat de redacţia centrală, a subliniat importanţa exerciţiilor în viaţa unui creştin:
• „Exerciţiile spirituale sunt un timp deosebit de intens dedicat Domnului, pentru a ne pune sub lumina lui Dumnezeu, astfel încă să vedem toate petele care s-au depus în viaţa noastră. Pe de altă parte, să nu uităm că Isus petrecea nopţi întregi în rugăciune. Isus, înainte de a înfrunta marea luptă a Patimilor, se duce în grădina de măslini să se roage. Creştinul tocmai în măsura în care vrea să fie ucenic al lui Isus trebuie să se cufunde în rugăciune, astfel ca din acele zile atât de intense să iasă cu un imbold puternic pentru a-l urma pe Domnul cu mai mare convingere, cu mai mare coerenţă”.
S-l primim pe Cristos, Marele nostru Preot: exerciţiile spirituale din acest an au pornit de la această reflecţie inspirată de Scrisoare către Evrei. Înseamnă că primirea este un punct focal al perioadei Postului Mare?
• „Desigur, cea dintâi este primirea lui Dumnezeu. Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră în Isus Cristos, Dar Dumnezeu nu sparge uşile. În cartea Apocalipsului se găsesc aceste cuvinte impresionante şi este Isus cel care vorbeşte: ’Iată stau la uşă şi bat’. E cert că Dumnezeu nu sparge uşilor, bate. Dar dacă uşa rămâne închisă, Dumnezeu nu intră. Timpul Postului Mare este momentul pentru a deschide uşa cu adevărat Domnului, pentru al primi. Iar primirea Domnului se petrece în rugăciune, iar după rugăciune are loc în practicarea iubirii, a carităţii. Asemenea Mariei, care după ce a spus „da - fie mie după cuvântul tău” - în căsuţa din Nazaret, îndată a pornit la drum pentru a se duce să o ajute pe Elisabeta. Dinamismul vieţii creştine este acesta: în genunchi în umilinţă pentru a-l primi pe Dumnezeu şi apoi imediat în picioare pentru a merge să trăim iubirea pe care Dumnezeu o revarsă înlăuntrul nostru”.
Exerciţiile spirituale îi implică pe Papa şi Curia romană. Cum trăiţi această perioadă premergătoare Paştelui?
• „Şi noi care suntem consacraţi Domnului putem strânge praf pe drumul vieţii. Şi noi putem cum ne slăbeşte entuziasmul. Şi noi putem pierde acel puternic stimul lăuntric în slujirea Domnului. Atunci simţim nevoia de a motiva din nou urmarea Domnului, purificând-ne de atâtea mici prezenţe de orgoliu, de vanitate, de lipsă de coerenţă. Toţi avem nevoie să pornim din nou la drum spre Dumnezeu, noi cei dintâi. Simte această nevoie Papa, trebuie să o simţim nevoia noi toţi”.
Adolescenţii, tinerii par uneori departe de teme precum cea a postului şi a rugăciunii. Ce se poate face, cum trebuie procedat pentru a-i face să înţeleagă importanţa acestor pilaştri ai Postului Mare?
• „Tinerii înţeleg sensul postului. O viaţă dezordonată este o viaţă nefericită. Fără reguli, nu se poate trăi. A posti nu înseamnă a pierde ceva, a posti înseamnă a folosi şi canaliza bine energiile noastre, asemenea apei: ploaia torenţială distruge, apa canalizată face bine. La fel sunt energiile pe care le avem în noi. Avem forţe pe care le numim pasiuni, dar trebuie să le canalizăm cum trebuie, pentru ca aceste bogăţii să fie cu adevărat benefice şi să facă bine. Postul serveşte la aceasta: este o educaţie a voinţei, o educaţie a tuturor resurselor pe care le avem înlăuntrul nostru, pentru ca să fie canalizate şi să poată face bine, nouă şi altora”.
 
Aici serviciul audio: