Gloria lui Cristos constă în a ne fi iubit până la sfârşit: cardinalul Vanhoye, la Exerciţiile spirituale în prezenţa lui Benedict al XVI-lea

(RV – 11 februarie 2008) Se desfasoara, în Palatul Apostolic din Vatican, Exercitiile spirituale pentru Postul Mare, cu participarea Sfântului Parinte. Initiate duminica sera, la ora 18.00, exercitiile spirituale se vor încheia sâmbata, 16 februarie, la ora 9.00, pe durata acestei saptamâni fiind suspendate toate audientele, inclusiv audienta generala de miercuri.
În acest an, meditatiile sunt propuse de cardinalul Albert Vanhoye, fost secretar al Comisiei Pontificale Biblice, si au ca tema: „Sa-l primim pe Cristos, marele nostru preot”, inspirata din Scrisoarea catre Evrei.

Doua au fost meditatiile luni dimineata, ce au avut ca teme: „Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul” si „Cristos este Fiul lui Dumnezeu si fratele nostru”.
Prima din seria meditatiilor cardinalului Vanhoye se refera la Dumnezeul Bibliei, care nu este unul mut, ci este un Dumnezeu care le vorbeste oamenilor pentru a le comunica si a intra în comuniune cu ei. Este o vointa de comunicare ce rezulta în mod elocvent când Dumnezeu îi vorbeste lui Moise în rugul aprins:

• „Este interesant de vazut modul în care Dumnezeu se autodefineste. Îi spune lui Moise: „Eu sunt Dumnezeu tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeu lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob”. Dumnezeu nu se autodefineste cu atotputernicia sa, ci cu relatiile individuale cu persoane lipsite de importanta”.

Dumnezeu, a subliniat cardinalul, ar fi avut multe motive de a nu mai vorbi poporului sau care i-a fost infidel, în schimb El cauta aceasta relatie. Si Isus, când i-a vorbit Samaritencei, face un gest extraordinar, (considerând dusmania dintre iudei si samariteni) si o face pentru ca vointa lui Dumnezeu este aceea de a comunica. Autorul Scrisorii catre Evrei, a spus cardinalul Vanhoye, ne arata doua perioade în comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu si doua tipuri de mijlocitori.
În prima perioada, Dumnezeu a vorbit prin intermediul profetilor, în vreme ce în a doua perioada – cea escatologica – interventia lui Dumnezeu este decisiva si facuta prin Fiul sau, mijlocitorul perfect care se demonstreaza solidar cu noi:

• „Noi avem mai mult decât un avocat, avem un frate care mijloceste la Dumnezeu; un frate care a promis ca ne va vesti – dupa glorificarea sa – numele Tatalui si care acum ni-l vesteste. Un frate care nu ne uita, odata glorificat, caci slava sa este tocmai rodul solidaritatii cu noi”.

Fiul este definit prin intermediul relatiei cu Tatal, fiind asadar cu mult superior îngerilor care sunt de asemenea mijlocitori între noi si Dumnezeu. Cardinalul Vanhoye si-a îndreptat gândul spre etapa decisiva a Mântuirii: misterul pascal:

• „Gloria lui Cristos nu este cea a unei fiinte ambitioase sau satisfacute de propriile actiuni; nu este nici slava unui luptator care si-a înfrânt dusmanii cu forta armelor, ci este gloria iubirii, aceea de a fi iubit pâna la sfârsit si de a fi restabilit comuniunea dintre noi, pacatosii, si Tatal sau”.
 Aici serviciul audio: