Ziua mondială a bolnavului, luni 11 februarie, în comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes. Cu noi, cardinalul Lozano Barragàn

(RV - 10 februarie 2008) Celebrarea celei de-a XVI-a Zile Mondiale a Bolnavului, la 11 februarie, concomitent cu aniversarea primei apariţii a Sfintei Fecioare Maria la Lourdes, are anul acesta momentul central în bazilica vaticană la ora 16 când se celebrează Sfânta Liturghie pentru bolnavi şi însoţitorii lor din cadrul Operei Romane Pelerinaje şi UNITALSI, Uniunea naţională italiană pentru transportul bolnavilor la Lourdes şi la sanctuare internaţionale. Liturghia va fi prezidată de cardinalul Javier Lozano Barragàn, preşedintele Consiliul Pontifical pentru pastorala lucrătorilor sanitari. Solicitat de redacţia noastră centrală, cardinalul Lozano Barragàn subliniază semnificaţia acestor din viaţa Bisericii.

Au trecut 150 de ani de la apariţiile de la Lourdes: care este mesajul care ne vine din acest eveniment?
• „Mesajul l-a formulat de o manieră deosebit de profundă Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea în Mesajul său pentru Ziua Mondială a Bolnavului. Există o legătură foarte strânsă între Neprihănita Zămislire - acea prerogativă a Mariei care este puternic subliniată de apariţiile de la Lourdes - bolnavi şi Euharistie. Anul acesta celebrăm două evenimente de prim ordin: comemorarea a 150 de ani de la prima apariţie a Sfintei Fecioare Maria la Lourdes şi Congresul euharistic internaţional care se va desfăşura între 15 şi 22 iunie la Québec în Canada. Sfântul Părinte a luat aceste trei puncte - bolnavi, Euharistie şi Sfânta Fecioară - şi le-a unit. Cum le-a unit? Foarte frumos, pentru că Domnul Isus a luat deja toate suferinţele noastre, le-a îndurat pe Calvar în vederea fericirii Învierii, cum a pus în evidenţă Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea Apostolică „Salvifici doloris”. Aceasta însă Domnul a făcut-o în trupul luat din Maria Preasfântă, acelaşi trup pe care îl găsim în Euharistie. Încorporarea noastră în acest mister de mângâiere se petrece atunci când ne deschidem Domnului în mod total, când acceptăm ca suferinţele noastre să fie îndurate cu El şi pentru El. Şi cum se face aceasta? Se face printr-un „da” total pentru Dumnezeu. Inima Neprihănitei Zămisliri serveşte drept legătură. Neprihănita Zămislore a spus mereu „da Domnului: de la acela „fiat - fie mie după cuvântul tău” de la Buna Vestire până la picioarele crucii, de la Calvar până la Rusalii şi apoi până la încoronarea în cer. Da-ul Mariei este da-ul cel mai profund al umanităţii. De aceea Papa spune: „Dacă noi ne unim cu Maria, ne unim cu acel da, ne unim cu Cristos şi astfel găsim - fie că suntem bolnavi sau sănătoşi - un răspuns la aceste probleme atât de dificile ale suferinţei, ale maladiei şi morţii”.

Papa în mesajul său pentru Ziua Bolnavului a scris că toţi cei care suferă poartă semnele pătimirilor Domnului care vrea să intre în sufletul fiecărui suferind prin inima Mamei sale…
• „Da, deoarece mai întâi Domnul a îndurat însăşi suferinţele Mamei la picioarele Crucii. Şi Maica Domnului a luat propriile suferinţe nedublate, dar însufleţite, devenite creative în mijlocul pătimirilor Fiului ei. Acolo Fecioara Sfântă îndură toate suferinţele noastre. Cu duioşia sa, cu inima sa deschisă devine pentru noi Mamă plină de bunătate pentru a compătimi durerile noastre. Şi atunci, prin inima Mamei, Domnul ajunge cu pătimirea sa la suferinţele noastre. În felul acesta inimile celor care suferă se deschid lui Cristos prin inima Mariei şi primesc alinare, primesc mângâiere pentru toate durerile lor”.

Mesajul dumneavoastră pentru bolnavii care ne ascultă şi cei care îi asistă cu osteneală dar şi cu iubire? Cardinalul Lozano Barragàn:
• „Unica soluţie este credinţa. Unica soluţie stă în a crede, iar a crede este dificil, este foarte dificil, mai ales când suntem bolnavi, când ne doare, când suferim, mai ales suferinţe intense, nu doar fizice - şi acestea foarte dificile - ci morale, din cauza trădării, a nerecunoştinţei, a multor înfrângeri, suferinţe în relaţiile personale intime dintre soţi, logodnici. Pentru a depăşi toate relele lumii, începând de la războaie, există doar credinţa şi nu este uşor. Credinţa este poarta pentru a se încrede în Sfânta Fecioară şi în Domnul acceptând crucea pentru a avea mângâierea Învierii”.