"Numai Dumnezeu este speranţa care rezistă dincolo de toate dezamăgirile": Benedict al XVI-lea episcopilor din Costa Rica, primiţi vineri cu ocazia vizitei lor "ad limina apostolorum". Familia, pastoraţia şi seminariştii - priorităţile pastorale indicate de Sfântul Părinte.

RV 08 feb 2008. Apăraţi binele familiei în faţa instanţelor competente: cu acest îndemn Benedict al XVI-lea a primit vineri episcopii din Costa Rica, în cadrul vizitei lor "ad limina apostolorum". Alături de necesitatea apărării instituţiei familiale, Papa a indicat promovarea unui discernământ riguros în formarea seminariştilor şi evitarea riscurilor unei vieţi de credinţă slabă şi superficială. Marea speranţă a omului, s-a exprimat Episcopul Romei, este aceea care rezistă dincolo de toate dezamăgirile. O atare speranţă, a afirmat, poate fi numai Dumnezeu.
Familia şi slujirea pastorală, aşadar, sunt priorităţile indicate de Benedict al XVI-lea pentru Biserica din Costa Rica, manifestându-şi îngrijorarea pentru deteriorarea instituţiei familiale, cu grave repercusiuni asupra ţesutului social şi a vieţii ecleziale:
• "Nici nu trebuie uitat să se ajute soţii şi familiile să completeze înalta lor vocaţie de neînlocuit, şi nici acele servicii specifice care uşurează situaţiile apăsătoare, cauzate de separare, de precarietatea economică sau de violenţa domestică, ale căror victime sunt îndeosebi femeile".

Îndatorirea arătată de Sfântul Părinte episcopilor costaricani este aceea "de a căuta noi modalităţi de a-l vesti pe Cristos" într-o situaţie caracterizată de transformări rapide şi profunde, punând accentul pe trăsătura misionară a întregii activităţi pastorale. Cu această predispoziţie, Conferinţa generală a episcopatului latinamerican şi caraibian, desfăşurată la Aparecida – a amintit apoi Benedict al XVI-lea – s-a întrebat cum poate fi primit şi însuşit mesajul Evangheliei. Poporul lui Dumnezeu din Costa Rica trebuie să revitalizeze constant "vechile şi adâncile sale rădăcini creştine, religiozitatea populară viguroasă şi pietatea sa mariană sinceră":
• "Dragi episcopi, cunoaşteţi bine riscurile unei vieţi de credinţă lâncedă şi superficială când se întâlnesc false atracţii precum prozelitismul sectelor şi al grupărilor pseudo-religioase şi mulţimea promisiunilor de bunăstare facilă şi imediată, dar care se termină în decepţie şi dezamăgire, sau în răspândirea de ideologii care, proclamând exaltarea fiinţei umane, în realitate, o banalizează".

De inestimabilă valoare se dovedeşte a fi vestirea unei speranţe, a acelei speranţe care rezistă dincolo de toate dezamăgirile şi care poate fi numai Dumnezeu:
• "O mărturie vie a acestei mari speranţe îşi găseşte dovada în călugări, în persoanele consacrate, care prin însăşi vocaţia lor sunt chemate să fie mai presus de toate semn al Împărăţiei lui Dumnezeu".

După ce a ilustrat misiunea credincioşilor laici, Papa a subliniat că patrimoniul întregii Biserici se păstrează şi creşte "printr-o grijă atentă pentru seminarişti". Sunt necesare orientări şi criterii clare, a observat Pontiful, precum şi o formare constantă. Idoneitatea seminariştilor recere un discernământ riguros şi nu este suficientă o formare abstractă şi formală, întru cât se pregătesc să trăiască aceleaşi cuvinte ale apostolului Ioan: 'Vă vestim ceea am văzut şi auzit, pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi' (1 Ioan 1,3):
• "Aceasta, apoi, este o perspectivă care poate trezi în tineri entuziasmul pentru Isus şi misiunea lui salvatoare, făcând să încolţească în inimile lor dorinţa de a participa ca preoţi şi persoane consacrate".