Tinerii, evanghelizarea, problema educaţiei ca sfidare permanentă, în centrul întâlnirii
lui Beneditc al XVI-lea cu clerul diecezei de Roma
(RV - 7 februarie 2008) „Ajutaţi-vă unii pe alţii”, „ajutaţi-vă reciproc”:
acesta este, în cuvintele lui Benedict al XVI-lea, spiritul care a însufleţit întâlnirea
de joi dimineaţă cu parohii şi clerul diecezei de Roma, în Aula Binecuvântărilor din
Vatican. La fel ca în celelalte trei întâlniri din anii precedenţi. Papa a răspuns,
vorbind liber, la întrebările puse de preoţi, care i-au vorbit episcopului lor cu
afecţiune şi sinceritate. Între temele cele mai frecvente în întrebările a 10 preoţi,
tinerii, evanghelizarea şi problema educaţiei.
Cuvântul de salut către Papa,
pentru această tradiţională întâlnire, a fost adresat de cardinalul vicar Camillo
Ruini care a pus accentul pe multele bogăţii umane şi spirituale prezente în dieceza
de Roma. Pentru noi s-a aflat, Alessandro Gisotti: • „Tinerii în prim
plan la întâlnirea Papei cu preoţii diecezei sale. Astăzi, a constatat Sfântul Părinte,
răspunzând la o întrebare, este dificil pentru un tânăr să trăiască creştineşte, având
în vedere stilurile dominante de viaţă. Este deci de fundamentală importanţă ca preoţii
să ştie să dea mărturie că noi îl putem cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu, că putem
să-i fim prieteni şi să păşim împreună cu El. Benedict al XVI-lea a indicat importanţa
prezenţei lui Dumnezeu în educaţie. Nu este niciodată de ajuns, a avertizat reluând
Scrisoarea sa către dieceza de Roma, o formare profesională fără o formare a inimii,
fără prezenţa lui Dumnezeu. Pe de altă parte, a continuat, cunoaşterea Evangheliei
este şi un aspect al formării culturale. Papa s-a oprit apoi asupra perioadei Postului
Mare.
Într-o vreme caracterizată de o mare inflaţie de imagini şi cuvinte,
a fost invitaţia sa, avem nevoie să face loc cuvântului lui Dumnezeu, deoarece nu
este de ajuns numai un post al trupului: • „Mi se pare că timpul Postului Mare
ar putea fi şi un timp de post de cuvinte şi de imagini, pentru că avem nevoie de
puţină tăcere. Avem nevoie de un spaţiu fără bombardamentul permanent al imaginilor
(…), de a ne crea spaţii de tăcere şi chiar fără imagini, pentru a redeschide inima
spre chiupul adevărat şi Cuvântul adevărat”.
Răspunzând apoi unui preot indian
care se află la Roma de câţiva ani, Benedict al XVI-lea a abordat tema evanghelizării,
reluând Nota asupra acestui subiect aprobată recent de Congregaţia pentru Doctrina
Credinţei. Dialog, a reamintit, înseamnă respectarea celuilalt, Dar această dimensiune
a dialogului, atât de necesar, a precizat Papa, nu exclude vestirea Evangheliei, dar
al Adevărului pe care nu-l putem avea numai pentru noi, ci trebuie să oferim şi altora.
Misiunea nu este impunere, dar a oferi darul lui Dumnezeu lăsând ca bunătatea sa
să ne lumineze, în caz contrar am neglija o îndatorire. Am fi infideli şi noi dacă
nu am propune credinţa noastră, deşi respectând libertatea altuia. Pentru noi, spun
mulţi necreştini, a adăugat, prezenţa creştinismului ne ajută chiar dacă nu ne convertim.
Pentru Gandhi, de exemplu, a amintit Papa, Predica de pe Munte era un punct de referinţă
care a format toată viaţa sa. Munca misionară este fundamentală. Dialogul şi misiunea
nu se exclud, ci dimpotrivă sunt realităţi corelate.
Zece întrebări, cum s-a
spus, unele deosebit de angajante. La una dintre acestea, în răspunsul papei şi o
notă de umor: • „Mulţumesc pentru această intervenţie. Bineînţeles, ştiţi bine
că întrebările sunt atât de mari încât am avea nevoie de cel puţin un semestru de
teologie pentru a răspunde. Pontiful s-a oprit apoi asupra importanţei Lucrurilor
din urmă, Novissima, recunoscând că poate azi în Biserică se vorbeşte prea puţin despre
păcat, la fel şi despre Paradis şi despre Iad. Şi din acest motiv, a spus Papa, „am
voit să vorbesc despre Judecata Universală în Enciclica Spe salvi. Cine nu cunoaşte
Judecata din urmă, a avertizat, nu cunoaşte posibilitatea eşecului, a falimentului
şi necesitatea răscumpărării. Cine nu munceşte pentru Paradis, a mai spus, nu lucrează
nici pentru binele oamenilor pe Pământ. Nazismul şi comunismul, a afirmat, care voiau
să schimbe doar lumea, au distrus-o. Răspunzând în continuarea la întrebările preoţilor
la întâlnirea cu clerul din dieceza Roma, papa Benedict a pus accentul pe rolul din
ce în ce mai însemnat al diaconilor, care la Roma sunt peste o sută, amintind că trebuie
să mulţumim părinţilor Conciliului Vatican II pentru recuperarea valorii diaconatului
permanent. O slujire, a subliniat, care reprezintă o legătură între lumea laică şi
slujirea sacerdotală. Aici, serviciul audio: