Răspunsul cardinalului Kaper la reacţiile privind modificarea voită de Benedict al
XVI-lea la rugăciunea pentru evrei din liturgia Vinerii Sfinte: pentru un adevărat
dialog e necesar respectul reciproc al diferenţelor religioase
(RV - 7 februarie 2008) Modificarea rugăciunii pentru
evrei din liturgia Vinerii Sfinte prevăzută de Liturghierul
roman din 1962, modificare voită de Benedict al XVI-lea
şi făcută public pe 5 februarie, trezeşte
numeroase reacţii. Unul din pasajele rugăciunii, primit în mod nefavorabil
de către partea ebraică, priveşte dobândirea mântuirii de către partea Israelului,
o mântuire ce trece prin recunoaşterea lui Isus Cristos ca Mântuitor al tuturor oamenilor.
Pentru o clarificare în această privinţă, redacţia noastră centrală s-a adresat
cardinalului Walter Kasper, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru promovarea
unităţii creştinilor, precum şi preşedinte al Comisiei speciale pentru raporturile
religioase cu ebraismul în cadrul aceluiaşi Consiliu Pontifical: • „Istoria cu
evreii este complexă şi dificilă şi de aceea există întotdeauna sensibilităţi particulare.
Rugăciunea care exista în ritul extraordinar era puţin ofensatoare, deoarece vorbea
despre orbire; Sfântul Părinte a dorit să înlăture acest punct, dar a voit să sublinieze
totodată deosebirea specifică ce există între noi şi ebraism. Avem mult în comun:
Abraham, Părinţii, Patriarhii, Moise, şi chiar Isus era un evreu, şi Mama sa Maria,
era o femeie evreică…Avem multe în comun, dar există o diferenţă specifică: şi anume,
că Isus este Cristos, adică Mesia, Fiul lui Dumnezeu şi aceasta este o diferenţă ce
nu se poate ascunde. Şi Sfântul Părinte a voit să spună da, Isus Cristos este Mântuitorul
tuturor oamenilor, inclusiv al evreilor. Aceasta spune rugăciunea sa. Şi Pactul, Legământul
cu Poporul lui Israel este încă valabil, deoarece Isus Cristos l-a confirmat prin
moartea sa. Dar dacă această rugăciune vorbeşte acum despre convertirea evreilor,
aceasta nu înseamnă că noi avem intenţia de a face ’misiune’: de fapt, Papa citează
din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani, capitolul 11, unde Paul spune
că „noi sperăm că, atunci când plinătatea neamurilor va fi intrat în Biserică, şi
întregul Israel se va converti”, şi aceasta este o speranţă escatologică. Nu înseamnă
că noi acum vom face misiune: noi trebuie să dăm mărturia credinţei noastre, acest
lucru este clar. Dar eu aş spune aceasta; în trecut, deseori limbajul era dispreţuitor,
cum a spus Schül Isaak, un evreu renumit; acum există un respect în diferenţă. Trebuie
să respectăm reciproc diferenţa care există. Acum există respect, nu mai este dispreţ”.
Această
modificare a fost considerată de unele comunităţii evreieşti ca un obstacol pe calea
dialogului cu Biserica. Există, într-adevăr, acest pericol? Cardinalul Kasper:
• „Un dialog presupune întotdeauna ca să se respecte poziţia şi identitatea
celuilalt. Noi respectăm identitatea evreilor; ei trebuie să o respecte pe a noastră,
pe care noi nu putem să o ascundem. Dialogul este tocmai asupra acestei diferenţe:
asupra a ceea ce avem în comun şi asupra diferenţelor. Iar eu nu vîd aceasta ca un
obstacol, cât mai degrabă ca o sfidare pentru un adevărat dialog reciproc”.