2 februarie, Ziua Vieţii Consacrate: cardinalul Franc Rodé, despre situaţia actuală
a persoanelor consacrate la nivel mondial
(RV – 1 februarie 2008) Sâmbătă, 2 februarie, în
sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, Ziua Vieţii Consacrate,
cu celebrarea, la ora 17.30, în bazilica Sfântul Petru, a unei Sfinte Liturghii prezidată
de cardinalul Franc Rodé, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată
şi Societăţile de Viaţă Apostolică. La sfârşitul celebrării
euharistice, în bazilică se va afla şi Sfântul Părinte care se va adresa celor prezenţi.
Despre situaţia persoanelor consacrate, cu referire la institutele
de viaţă consacrată şi societăţile de viaţă apostolică,
iată prezentarea cardinalului Franc Rodé: • „ În lume, persoanele consacrate
– şi mă refer aici la călugări şi călugăriţe – numără peste un milion, fiind circa
un milion şi patruzeci de mii; dintre aceştia, preoţii călugări sunt în jur de 137
de mii. Totalul bărbaţilor consacraţi este de circa 196 de mii, iar numărul femeilor
consacrate este în jur de 836 de mii”.
Ce înseamnă, de fapt, „viaţă consacrată”?
• „Înseamnă că membrii institutelor de viaţă consacrată fac profesiune din
sfaturile evanghelice: sărăcie, castitate şi ascultare. Majoritatea acestor institute
de viaţă consacrată au viaţă comunitară”.
Cum poate un credincios
laic să-şi consacre existenţa lui Dumnezeu
în modul său de viaţă specific? • „Consacrarea fundamentală
a tuturor creştinilor este sacramentul botezului. Aşadar, începând cu botezul care
ne face să devenim creştini, putem – fiecare, după propria stare de viaţă – să urmăm
o viaţă de desăvârşire şi de consacrare Domnului, prin cele două porunci de iubire
– de Dumnezeu şi de aproapele”.
Există riscul unei anumite secularizări
a persoanelor consacrate? • „Răul secularizării poate fi întâlnit şi în
comunităţile de viaţă consacrată, după cum spuneam şi la adunarea superiorilor generali
de acum doi ani. Cultura secularizată a pătruns de fapt în unele comunităţi din cauza
confundării acesteia cu accesul la modernitate şi cu apropierea de lumea contemporană,
cu toate consecinţele acesteia. Indicatorii acestei secularizări ar putea fi rezumaţi
astfel: o anumită relaxare în viaţa cotidiană, chiar şi la nivelul limbajului care
devine mai mult secular decât religios; reducerea timpului dedicat rugăciunii şi activităţilor
comunitare, pierderea vizibilităţii consacrării prin renunţarea la hainele călugăreşti
şi preoţeşti şi o orientare din ce în ce mai accentuată spre activitatea socială şi
umanitară, în defavoarea evanghelizării”.
Ce se poate spune despre vocaţii?
• „Situaţia este foarte diversificată. Dacă ne referim
la Europa occidentală şi la America de Nord, putem spune că trăim o adevărată criză
de vocaţii. În ceea ce priveşte America Latină, există o anumită stabilitate atât
în congregaţiile de bărbaţi cât şi în cele de femei; în schimb în Africa, sunt multe
vocaţii, însă au nevoie de o foarte bună formare. Dar, ceea ce surprinde este Asia,
unele ţări asiatice – precum Vietnamul, Indonezia, Coreea, Filipine şi India şi chiar
China – înregistrează o deosebită înflorire a vocaţiilor şi trebuie să spun că – din
câte le cunosc – sunt şi de foarte bună calitate spirituală”.
Ce aşteptări
are lumea de azi de la persoanele consacrate, cu referire la institutele de
viaţă consacrată şi societăţile de viaţă apostolică? • „Se aşteaptă
mai ales mărturia personală legată de trăirea voturilor pe care le-am amintit deja
– voturi de sărăcie, castitate şi ascultare – şi de o anumită detaşare de lume, de
o alegere clară şi decisă a urmării lui Cristos – care să fie cât mai îndeaproape
şi cât mai în conformitate cu Isus, cu stilul lui de viaţă de sărăcie, de castitate
şi de ascultare faţă de Tatăl. În acest mod, viaţa consacrată este o chemare de a
ieşi din această lume materialistă, ce se închide în orizonturile pământeşti, pentru
a descoperi adevăratul destin al omului, destinul etern şi transcendent al acestuia,
reprezentat de întâlnirea cu Domnul, în bucuria Cerului”.