Codul de Drept Canonic apără cele ce sunt ale lui Dumnezeu şi pe cei mai salbi: Benedict al XVI-lea primind participanţii la Reuniunea de studiu pentru marcarea a 25 de ani de la promulgarea Codului

(RV – 25 ianuarie 2008) Creştinul este esenţa dreptului canonic, a subliniat Benedict al XVI-lea primind în audienţă, vineri dimineaţă, în Aula Binecuvântărilor din Vatican, membrii Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative, cu ocazia reuniunii de studiu prilejuită de cel de-al XXV-lea aniversar de la promulgarea Codului de Drept Canonic, la redactarea căruia a contribuit şi Papa, când era arhiepiscop mitropolit de München şi Freising. Participanţii la această audienţă au fost în număr de aproximativ 700.

Dicasterul pentru texte legislative – a spus Sfântul Părinte – „veghează asupra integralităţii şi înnoirii legislaţiei Bisericii, asigurându-i coerenţa”.
Benedict al XVI-lea a amintit strânsa legătură dintre legea canonică şi viaţa Bisericii, potrivit voinţei lui Isus Cristos. Nu este vorba – a spus Papa – doar de „o sumă de norme elaborate pentru acest popor special, reprezentat de Biserica lui Cristos”. Ansamblul realităţii juridice indicat de Cod – observă Sfântul Părinte – compune un minunat mozaic în care sunt reprezentate „toate chipurile credincioşilor, laici şi păstori şi ale tuturor comunităţilor, de la Biserica universală la Bisericile particulare”.

Esenţa dreptului – a spus Papa, reluând cuvintele Fericitului Antonio Rosmini – este persoana creştinului în Biserică, subliniind faptul că structura legislativă trebuie să fie formulată „în mod clar şi în permanent acord cu legile existente ale Bisericii”

• „Este de altfel necesară abrogarea normelor care se dovedesc a fi depăşite, modificarea acelora care necesită să fie corectate, interpretarea – în lumina Magisteriului viu al Bisericii – a acelor norme îndoielnice şi, în sfârşit, umplerea eventualelor goluri legislative”.

Codul de drept canonic, a observat Papa, conţine şi norme elaborate de legislatorul eclezial „pentru binele persoanei şi al comunităţii în întregimea corpului mistic, care este Sfânta Biserică.
Biserica – a explicat Benedict al XVI-lea – „este constituită asemenea unui adunări sociale şi vizibile şi, ca atare, are nevoie de norme, fie pentru ca structura sa ierarhică şi organică să fie vizibilă, fie pentru ca exerciţiul funcţiunilor ce i-au fost încredinţate în mod divin – în special cea a sacrei autorităţi şi a administrării sacramentelor – să poată fi organizate în manieră adecvată, fie pentru ca relaţiile reciproce dintre credincioşi să poată fi reglementate în mod just, bazându-se pe caritate, garantându-se şi definindu-se în mod clar drepturile individuale, dar şi pentru ca iniţiativele comune, întreprinse pentru o viaţă creştină din ce în ce mai perfectă să fie susţinute, întărite şi promovate prin intermediul legilor canonice”.


Legea Bisericii, a mai spus Benedict al XVI-lea este înainte de toate lex libertatis, „lege care ne face liberi pentru a-l accepta pe Isus”.

• „De aceea, trebuie ştiut cum să fie prezentat poporului lui Dumnezeu, noilor generaţii şi tuturor celor chemaţi să asigure respectarea legii canonice, legătura concretă pe care aceasta o are cu viaţa Bisericii, spre tutelarea delicatelor interese ale aspectelor ce ţin de Dumnezeu şi spre protejarea drepturilor celor mai slabi, ale acelora care nu au alte forţe pentru a se impune, dar şi spre apărarea acelor delicate ′bunuri′ pe care fiecare creştin le-a primit în mod gratuit – mai ales darul credinţei, al harului lui Dumnezeu – şi care, în cadrul Bisericii, nu pot rămâne fără o protecţie adecvată din partea Dreptului Canonic”.
 
Aici serviciul audio: