Rugăciunea în comun, forţa şi lumina ecumenismului: Benedict al XVI-lea, la cateheza audienţei generale de miercuri dedicată centenarului Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor

RV 23 ian 2008. O corală implorare, înălţată cu o singură inimă şi un singur suflet: este sensul spiritual al Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor, care se va încheia pe 25 ianuarie şi căreia papa Benedict al XVI-lea i-a dedicat miercuri cateheza audienţei generale, desfăşurată în aula Paul al VI-lea. Papa a reparcurs succint etapele acestui eveniment, care în 2008 a împlinit o sută de ani de viaţă, şi a formulat auspicii pentru ca creştinii să dea mărturie în favoarea unităţii, pentru a face accesibil chipul lui Dumnezeu într-o lume care suferă pentru absenţa lui.
• "Cerând harul unităţii, creştinii se unesc la însăşi rugăciunea lui Cristos şi se angajează să opereze activ pentru ca întreaga umanitate să-l primească şi să-l recunoască drept singurul Păstor şi unicul Domn, şi să poată simţi astfel bucuria iubirii sale".

Benedict al XVI-lea a explicat astfel, la începutul amplei sale cateheze, valoarea a ceea ce a numit "implorare concordă, făcută cu o singură inimă şi un singur suflet", reflex al invocaţiei înălţată acum două mii de ani de Isus prin acel "ut unim sint", "ca toţi să fie una" (cf In 17,21). Importanţa amintită, a evidenţiat Pontiful, dobândeşte în 2008 un spectru de semnificaţii şi mai amplu, pentru că acum o sută de ani, după secole de ostilitate, creştini de diverse confesiuni au redescoperit forţa unificatoare a rugăciunii în comun. Pornind de la acea intuiţie 'cu adevărat rodnică' a pastorului anglican Paul Wattson, care ulterior a trecut la Biserica catolică, Benedict al XVI-lea a reparcurs istoria Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor: din 1908, când a fost lansată iniţiativa primului Octavar de rugăciune, la contribuţia decisivă a abatelui Couturier din Lyon, pînă la urgenţa unităţii creştinilor, evidenţiată acum 40 de ani de Părinţii Conciliului Vatican al II-lea. Această Săptămână de rugăciune a devenit astfel unul din cele mai calificante şi folositoare momente pe drumul ecumenic. Nucleul spiritual al ecumenismului este rugăciunea, a afirmat apoi Papa la audienţa generală, rugăciunea care converteşte inima şi duce la sfinţenia vieţii:
• "Rugaţi-vă fără încetare!". Cuvintele Sfântului Paul constituie tema Săptămânii din acest an; este, în acelaşi timp, invitaţia care nu încetează să răsune în comunităţile noastre, pentru ca rugăciunea să fie lumina, forţa, orientarea paşilor noştri, cu atitudinea de ascultare umilă şi docilă a Domnului nostru comun".

Un pas ulterior al rugăciunii în sine este, întocmai, rugăciunea în comun, a cărei importanţă este apreciată de decretul conciliar "Unitatis redintegratio". În această formă a rugăciunii, afirmă Benedict al XVI-lea, credinţa nedespărţită în Cristos străluceşte mai mult decât dezbinările confesionale:
• "În rugăciunea comună, comunităţile creştine se plasează împreună înaintea Domnului şi conştientizând contradicţiile generate de dezbinare, îşi exprimă voinţa de a asculta voinţa lui, făcând apel cu încredere la ajutorul său atotputernic (...). Rugăciunea comună nu este aşadar un act voluntaristic sau pur sociologic, ci expresie a credinţei care-i uneşte pe toţi discipolii lui Cristos".

Rugăciunea comună, a recunoscut Sf. Părinte, a făcut să crească dialogul ecumenic şi relaţii amicale care au dus la o mai bună cunoaştere reciprocă, intensificând comuniunea şi în acelaşi timp, făcând mai clară percepţia problemelor care rămân deschise şi alimentează dezbinările. Umanitatea de astăzi, prea deseori indiferentă la supranatural, ar putea beneficia foarte mult de pe urma ajungerii la deplina comuniune între creştini:
• "Omenirea suferă pentru absenţa lui Dumnezeu, pentru faptul că Dumnezeu este inaccesibil, nutreşte dorinţa de a cunoaşte chipul lui Dumnezeu. Dar cum ar putea cunoaşte acest chip al lui Dumnezeu pe chipul lui Cristos dacă noi creştinii suntem despărţiţi, dacă unul învaţă împotriva altuia, dacă unul stă împotriva altuia? Numai în unitate putem arăta cu adevărat acestei lumi, care are nevoie de chipul lui Dumnezeu, de chipul lui Cristos care este chipul lui Dumnezeu, putem arăta acest chip lumii de astăzi".

La încheierea catehezei, Papa a salutat în diferite limbi pelerinii prezenţi la audienţă, printre care preoţii şi seminariştii Ordinului maronit mariamit. Apoi, a încheiat amintind figura Sf. Francisc de Sales, patronul presei catolice, a cărei comemorare liturgică se celebrează joi, 24 ianuarie: "Sfântul episcop de Geneva, a afirmat Papa, într-o perioadă de grave conflicte el a fost un om al păcii şi al comuniunii. Maestru de viaţă spirituală, a învăţat că perfecţiunea creştină este accesibilă oricărei persoane".
După cântarea rugăciunii 'Tatăl Nostru' în limba latină, Papa a invocat binecuvântarea apostolică, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii noştri care o primesc în spirit de credinţă.

 
Aici, serviciul audio şi Binecuvântarea Apostolică: