În urmă cu zece ani, istorica vizită în Cuba a lui Ioan Paul al II-lea. Cardinalul Bertone se va afla în insula caraibică la sfârşitul lunii februarie pentru marcarea călătoriei apostolice

(RV - 21 ianuarie 2008) „Mulţumesc lui Dumnezeu, Stăpânul istoriei şi al destinelor, că mi-a îngăduit să vin în acest ţinut definit de Cristofor Columb ca „cel mai frumos pe care ochii omului l-au văzut vreodată”. Aceste cuvinte, în urmă cu exact zece ani, Ioan Paul al II-lea le-a pronunţat la sosirea la Havana, de unde a început un istoric pelerinaj apostolic. O vizită pastorală care, între 21 şi 26 ianuarie 1998, l-a condus în patru oraşe de la o extremitate la alta insulei.

Peste o lună de zile, de la 20 la 26 februarie, cu prezenţa cardinalului secretar de Stat, Tarcisio Bertone, oaspete al Bisericii cubaneze şi al autorităţilor, se va deschide un an întreg dedicat evocării evenimentului. În acele zile, cum a spus la 7 ianuarie Benedict al XVI-lea, „veneratul meu predecesor a fost primit cu afecţiune de către autorităţi şi de populaţie”. La Santa Clara, oraş unde Ioan Paul al II-lea a celebrat prima sa Sfântă Liturghie pe pământ cubanez, va fi inaugurată o statuie a Pontifului iar la Universitatea din Havana, unde va interveni cardinalul Bertone aşa cum a făcut Ioan Paul al II-lea, va fi descoperită o placă comemorativă.

Cu acea ocazie, Papa subliniase: „Evanghelizarea culturii este o elevare a ‚sufletului religios’, care îi dă un dinamism nou şi puternic, dinamismul Duhului Sfânt, care îl poartă la aplicarea maximă a capacităţilor sale umane. În Cristos, fiecare cultură se simte profund respectată, valorizată şi iubită; întrucât orice cultură este mereu deschisă, în partea sa cea mai adevărată, comorilor Răscumpărării”.

Mulţi astăzi în Cuba îşi amintesc şi faptul că Papa a spus în omilia Sfintei Liturghii celebrată în Piaţa Revoluţiei din Havana pe 25 ianuarie: „Sistemele ideologice şi economice care s-au succedat în ultimele secole au elogiat coliziunea, ciocnirea ca metodă, întrucât conţineau în programele lor germenii opoziţiei şi dezbinării”. Aceasta, adăuga papa Ioan Paul al II-lea, „a condiţionat profund concepţia omului şi raporturile cu alţii. Unele dintre aceste sisteme au pretins chiar să reducă religia la sfera pur individuală, lipsind-o de orice influenţă sau relevanţă socială”. Ioan Paul al II-lea avertiza că „un Stat, departe de orice fanatism sau secularism extrem, trebuie să promoveze un climat social senin şi o legislaţie adecvată, care să permită fiecărei persoane şi fiecărei confesiuni religioase să trăiască liber propria credinţă”. O credinţă, sublinia Papa, care să poată fi exprimată „în domeniile vieţii publice” şi să poată „conta pe mijloace şi spaţii suficiente pentru a oferi vieţii naţiunii propriile bogăţii spirituale, morale şi civice”.
 
Aici serviciul audio: