Discursul unui om liber în căutarea adevărului ce priveşte, fără limitări, la gândirea contemporană: reflecţia arhiepiscopului Bruno Forte

(RV – 18 ianuarie 2008) Cooperatores Veritatis (Colaboratori ai Adevărului): este motto-ul episcopal ales de Benedict al XVI-lea, ce se regăseşte şi în discursul pe care episcopul Romei ar fi dorit să-l rostească în ateneul cel mai vechi al Romei. O intervenţie ce revendică rolul credinţei şi al raţiunii în căutarea – exigentă şi fascinantă – a adevărului asupra omului.

Despre conţinutul acestui discurs, iată reflecţia teologului Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti-Vasto (Italia):
• „Papa nu a făcut decât să revendice importanţa folosirii raţiunii, a unei raţiuni care se implică în chestiunea cea mai înaltă, cea a adevărului. La un anumit punct afirmă că face parte din natura universităţii faptul de a fi legată exclusiv de autoritatea adevărului. Şi tocmai de aici decurge autonomia, laicitatea şi libertatea sa faţă de autorităţile politice şi ecleziastice. Însuşi Papa spune că o laicitate sănătoasă creează spaţiu folosirii raţiunii, deci, face spaţiu confruntării autentice în cercetarea adevărului”.
Citându-l pe Sfântul Augustin, Benedict al XVI-lea subliniază că „simplul fapt de a şti ne face trişti”. Adevărul, subliniază Papa, înseamnă mai mult decât a şti, are ca scop cunoaşterea binelui. O mare provocare pentru timpurile noastre….
• „Desigur, împletirea ştiinţei şi a înţelepciunii – la Sfântul Augustin – are o extraordinară actualitate, deoarece ne face să înţelegem că a fi om presupune a fi complet. Aşadar, nu doar omul considerat de tehnică ca fiind funcţional, ci omul care pe lângă trebuinţele satisfăcute de tehnică are şi exigenţe spirituale, are întrebări ultime, vrea să iubească, să fie iubit, are nevoie de speranţă. Acesta este un mesaj de extraordinară importanţă într-un ambient precum cel universitar, unde cunoştinţele şi aplicarea lor riscă să piardă unitatea şi dialogul ce trebuie să existe mereu între ele”.

În întreg discursul, Papa pune accentul pe calea, chiar dificilă, pe care creştinul este chemat să o parcurgă în căutarea adevărului. S-ar putea spune că Benedict al XVI-lea s-a lovit de dogmatismul aşa-zişilor antidogmatici?
• „Da, sunt convins! Papa, la un anumit punct din discurs, face o afirmaţia de o forţă impresionantă, când spune că el însuşi nu are soluţie la întrebarea legată de posibilitatea de a conjuga, în profunzime, teologia şi filosofia în raport cu misiunea lor, aceea de a fi custozi ai sensibilităţii pentru adevăr. Este o întrebare asupra căreia – spune Papa – trebuie să se stăruie mereu şi din nou. Dar se poate rezolva în mod definitiv şi adaugă literalmente: „La această chestiune nici eu nu pot oferi un răspuns, dar mai degrabă o invitaţie de a rămâne pe cale cu această întrebare”. Eu am considerat acest pasaj ca fiind de o extraordinară libertate. Este Papa martorul unei gândiri care se întreabă, care caută, fiind astfel un excelent antidogmatic, dacă vrem să folosim această formulă”.
 
Aici serviciul audio: