Credincioşii să fie protagoniştii spontani ai proceselor de beatificare: este sublinierea proeminentă a documentului instrucţiune Sanctorum Mater

(RV – 14 ianuarie 2008) Un document vatican de 46 de pagini, adresat episcopilor din întreaga lume, pentru ca aceştia să acorde maximă atenţie şi rigoare în a face instrucţia primei faze a unui proces de beatificare. Este vorba de documentul instrucţiune Sanctorum Mater, publicat de Congregaţia pentru Cauza Sfinţilor. Episcopii sunt cei care, primind – de la comunitatea creştină semnalarea privind „spontaneitatea” faimei de sfinţenie – decid deschiderea procedurii canonice, denumită „etapă diecezană”. Dacă este confirmată, aceasta este destinată să ajungă la Roma, la dicasterul competent, pentru finalizarea aşa-numitei „etape apostolice. În acord cu îndrumările lui Benedict al XVI-lea, documentul instrucţiune aminteşte diferitele etape ale acestei proceduri, subliniind obligaţia unor serioase investigaţii, efectuate „cu atenţie şi acurateţe”, după cum afirmă cardinalul Hosé Saraiva Martins în următorul interviu:
• „Nu este Roma cea care iniţiază o cauză, ci este episcopul respectivei dieceze cel care ia această iniţiativă. El are o îndatorire foarte importantă şi decisivă, de aceea sunt necesare îndrumări foarte clare şi norme foarte precise care să reglementeze modalitatea de acţiune a episcopului în această primă etapă diecezană. În fond, acest document nu face decât să reamintească normele foarte concrete stabilite deja în 1983. Obligaţia episcopului se referă mai ales la virtuţile eroice ale persoanei propuse pentru a fi ridicate la cinstea altarelor şi toate elementele referitoare la spiritualitatea şi sfinţenia acesteia, inclusiv eventualele minuni ce-i sunt atribuite şi, de asemenea, martiriul, dacă este vorba de credincioşi care şi-au data viaţa pentru Evanghelie”.
 
În mod concret, ce schimbări aduce în cauzele de beatificare, documentul Sanctorum Mater ?
• „În esenţă, nu se schimbă nimic, dar s-a dorit să se amintească episcopilor rolul lor, insistând desigur asupra unei mai mari rigori în desfăşurarea acestei misiuni, deoarece este vorba de un aspect foarte important pentru Biserică şi pentru viaţa acesteia. Benedict al XVI-lea a subliniat – în cadrul unei plenare desfăşurate anul trecut – interesul Bisericii faţă de adevărul istoric”.
 
În document se spune că faima de sfinţenie trebuie să fie spontană, nu construită în mod artificial…
• „Întocmai, documentul instrucţiune subliniază în mod reliefat acest adevăr. Faima de sfinţenie trebuie să fie naturală, să vină de la comunitate, de la credincioşi şi dacă acest lucru nu se verifică, atunci episcopul nu poate – chiar dacă ar dori – să iniţieze o cauză de beatificare. Sunt credincioşii cei care trebuie să spună episcopului: „Credem că acel slujitor al lui Dumnezeu este cu adevărat, pentru noi, un sfânt”. Aşadar, este foarte important ca primii protagonişti ai oricărui proces de beatificare să fie întotdeauna credincioşii”.

Aici serviciul audio: