În diplomaţie, ca artă a speranţei, este nevoie de harul lui Dumnezeu şi de eforturi
stăruitoare: interviu cu mons. Pietro Parolin, subsecretar pentru Raporturile cu Statele
(RV – 11 ianuarie 2008) În contextul unui seminar care se desfăşoară săptămânal
la sediul Radio Vatican, pe tema răspândiri magisteriului
papei Benedict al XVI-lea în cultura zilelor noastre, mons. Pietro Parolin,
subsecretar pentru Raporturile cu Statele a abordat tema „politicii
internaţionale a postului Radio Vatican şi exigenţele Scaunului Apostolic”.
În expunerea sa, prelatul a amintit cuvintele Papei adresate Corpului diplomatic
acreditat pe lângă Sfântul Scaun, când a afirmat că „diplomaţia este arta speranţei”.
Dar să aflăm cum se desfăşoară, în mod concret, diplomaţia Sfântului
Scaun, într-un interviu cu subsecretarul pentru Raporturile cu Statele: • „Evident,
diplomaţia Sfântului Scaun este rod al istoriei, mai exact Sfântul Scaun s-a bucurat,
încă de la origini, de personalitate juridică, putând astfel să desfăşoare toate acele
activităţi caracteristice subiecţilor de drept internaţional, reprezentaţi mai ales
de către state. Există şi posibilitatea trimiterii ambasadorilor, şi aş defini diplomaţia
ca un instrument de care se foloseşte Sfântul Scaun, în calitate de guvern central
al Bisericii Catolice, în vederea desfăşurării misiunii sale”.
Revenind
la recentul discurs al Papei adresat Corpului diplomatic… • „În discursul către
Corpul diplomatic, Sfântul Părinte încearcă să pătrundă în contextele de dificultate,
de criză din lume, citând multe situaţii ce seamănă preocupare în întreaga comunitate
internaţională. Cred că există un fir roşu ce leagă aceste discursuri şi anume preocuparea
pentru apărarea şi promovarea demnităţii umane, fondată pe dimensiunea transcendentală
a persoanelor, căci Sfântul Scaun are o viziune integrală asupra persoanelor. Aşadar,
tema discursului este cea a apărării demnităţii umane şi a drepturilor sale – începând
cu momentul conceperii şi până la sfârşitul natural al persoanei, la care se adaugă
educaţia în spiritul păcii, înţeleasă ca o întreagă serie de condiţii ce permit dezvoltarea
ca oameni şi ca fii ai lui Dumnezeu”.
Întorcându-ne la diplomaţie ca „artă
a speranţei”. Cum se explică această inedită definiţie? • „Pentru că arta
speranţei înseamnă existenţa posibilităţii rezolvării, în mod pacific, a dificultăţilor
şi conflictelor existente şi aş spune că acesta este marele mesaj al diplomaţiei.
Desigur, rezultatele nu sunt întotdeauna pe măsura aşteptărilor, dar cred că speranţa
ne ajută să mergem înainte chiar şi atunci când nu se văd imediat rezultatele, lucrând
pe termen lung, susţinuţi fiind de harul lui Dumnezeu care face ca toate eforturile
să rodească”. Aici serviciul audio: