Necesitatea reflecţiei asupra efectelor suprimării vieţii: interviu cu Pierluigi Battista, directorul adjunct al cotidianului italian „Corriere della Sera”

(RV – 10 ianuarie 2008) În discursul adresat Corpului diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, Benedict al XVI-lea s-a referit şi la moratoriul privind pedeapsa cu moartea, ce a fost adoptat de curând de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, însoţind aprecierea pentru decizia ONU cu formularea acestui auspiciu: „Îmi exprim dorinţa ca o astfel de iniţiativă să stimuleze dezbaterea publică privind caracterul sacru al vieţii umane”. Pentru Biserică, şi pentru conştiinţa creştină, viaţa a fost dintotdeauna apărată din momentul conceperii şi până la sfârşitul natural al acesteia. Asupra temei avortului şi lumea laică manifestă o reînnoită atenţie, ca în cazul moratoriului propus de Giuliano Ferrara, directorul cotidianului italian „Il Foglio”.

Şi Pierluigi Battista, directorul adjunct al cotidianului „Corriere della sera”, este de acord cu reflecţia Papei, după cum reiese din următorul interviu:
• „Sunt absolut de acord. Nu era necesară aşteptarea rezoluţiei ONU asupra pedepsei capitale pentru a discuta despre avort şi despre problemele vieţii, pentru a înţelege care sunt implicaţiile etice, antropologice, culturale, religioase ale unei chestiuni atât de importante cum este cea a avortului. Iată de ce o astfel de reflecţie este absolut esenţială şi fundamentală”.

Din perspectiva unei persoane fără credinţă, cum vedeţi propunerea directorului cotidianului „Il Foglio” de a cere un moratoriu privind avortul?
• „Nu ştiu care ar putea fi soluţiile concrete, ce anume poate reprezenta un astfel de moratoriu, nu ştiu dacă ar putea fi suficientă adăugarea câtorva paragrafe la Declaraţia Drepturilor Omului, dar susţin că este necesară eliberarea terenului de o mare ambiguitate, şi anume opinia că a discuta despre avort, despre oroarea acestui act, înseamnă neapărat anularea unei legi. Să începem cu puţin, şi acest prim pas ar fi trecerea de la un climat de indiferenţă, de superficialitate, de la considerarea avortului ca şi cum ar fi ceva normal, firesc la o reflecţie asupra implicaţiilor pe care le are, asupra a ceea ce înseamnă suprimarea viţii. Este necesară iniţierea unor astfel de discuţii şi în ambiente laice, încât apărarea vieţii să nu fie un monopol al persoanelor care au credinţă”.

Dar cum de s-a ajuns ca apărarea vieţii să devină un monopol moral al celor care au credinţă?
• „Deoarece cultura laică nu a fost îndeajuns de laică încât să înţeleagă că progresele ştiinţei modifică aspectele de referinţă legate de posibilitatea omului de a interveni asupra factorilor fundamentali ai vieţii şi ai morţii, prin instrumentele ştiinţei şi ale tehnicii; iar cultura laică nu a reuşit să-şi adapteze mentalitatea la această imensă schimbare”.

Aici serviciul audio: