Diplomaţia, arta speranţei: interviu cu profesorul universitar de Filozofie politică Vittorio Possenti despre discursul Papei adresat Corpului diplomatic

(RV – 9 ianuarie 2008) În discursul către Corpul diplomatic, Benedict al XVI-lea a subliniat că „dreptul poate fi o forţă de pace eficientă doar dacă bazele sale sunt puternic ancorate în dreptul natural, dat de Creator”. În legătură cu acest îndemn, iată reflecţia profesorului Vittorio Possenti, docent de Filozofie politică la Universitatea din Veneţia:

• „Desigur, în calitate de Pontif şi, în precedenţă, de cardinal, Benedict al XVI-lea ne-a amintit de mai multe ori importanţa legii morale naturale şi a dreptului natural, ce reprezintă fundamentul drepturilor umane. Aşadar, dreptul cel mai fundamental – ce alimentează toate celelalte drepturi – inclusiv cel internaţional – este dreptul natural. Papa adaugă o consideraţie importantă: „Nu se poate exclude niciodată Dumnezeu din orizontul omului şi al istoriei. Numele lui Dumnezeu este un nume al dreptăţii”. Pare o consideraţie de mare relevanţă care contrazice anumite poziţii atee ce ar dori să procedeze în toate chestiunile sociale, morale şi politice „etsi Deus non daretur”, adică lăsându-l la o parte pe Dumnezeu, acţionând ca şi cum Dumnezeu nu ar exista”.

Într-un alt pasaj Papa a spus că „Noile graniţe ale bioeticii nu impun alegerea dintre ştiinţă şi morală, dar necesită mai ales o utilizare morală a ştiinţei”. Sfântul Părinte arată astfel, încă o dată, că credinţa nu se opune ştiinţei, dar desigur nu poate accepta ideologia totalitară a ştiinţei:
• „Este un pasaj important, deoarece cheamă în cauză marile probleme bioetice apărute în urma însemnatelor descoperiri biotehnologice. Aplicaţia tehnologiei are aşadar la bază tocmai viaţa umană. Se conturează astfel, încetul cu încetul, ideea că ştiinţa şi morala nu sunt opuse între ele, că morala are pe deplin dreptul de a rândui acţiunea umană. Aceasta înseamnă şi a îndruma şi acţiunile din sfera biotehnologiei, ale descoperirilor ştiinţifice. A considera problema embrionului înseamnă a apăra dreptul la viaţă şi a include dreptul la viaţă al fiinţei umane din momentul conceperii sale.

Diplomaţia reprezintă – într-un anumit sens – arta speranţei, a spus Benedict al XVI-lea Corpului diplomatic, aşadar nu artă a compromisului – cum este deseori considerată, ci artă a speranţei…
• „Este o subliniere splendidă, care m-a surprins în mod pozitiv. Noi, probabil, ca simpli cetăţeni avem deseori o preconcepţie negativă asupra diplomaţiei, ca artă a purului compromis. În realitate, diplomaţia poate fi înţeleasă într-un sens mai bun, ca o artă delicată şi dificilă, dar şi foarte inventivă şi plină de speranţă, ce constă în a găsi de fiecare dată, în interiorul gravelor probleme, o cale de ieşire şi de speranţă.

Aici serviciul audio: