Rugăciune vesperală cu adoraţie euharistică şi Te Deum de mulţumire conduse de Papa
la încheierea anului 2007: editorial privind 40 de ani de la înfiinţarea Zilei Mondiale
a Păcii
(RV - 31 decembrie 2007) În ultima zi din an, luni începând de la ora 18 Benedict
al XVI-lea a condus recitarea Primelor Vespere (Rugăciunea
vesperală prevăzută de Liturgia Orelor) pentru solemnitatea Preasfintei Fecioare
Maria, Născătoare de Dumnezeu de la 1 ianuarie, adoraţia euharistică şi binecuvântarea
cu Preasfântul Sacrament şi imnul Te Deum de laudă şi mulţumire la încheirea anului
2007. În schimb, marţi la ora 10 Benedict al XVI va prezida tot în bazilica vaticană
Sfânta Liturghie în cinstea Maternităţii divine a Sfintei Fecioare Maria, dacă ce
coincide cu Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace, ajunsă la cea de-a 41 sa ediţie,
şi dedicată de pontif temei: „Familia umană, comunitate de pace”. Ambele evenimente
transmise în direct de Radio Vatican. În legătură cu Ziua Mondială a Păcii,
propunem, editorialul directorului nostru general transmis la rubrica Octava
Dies:
• În editorialul dedicat împlinirii a 40 de ani de la instituirea
Zilei Mondiale a Păcii, părintele Federico Lombardi face următoarea reflecţie:
• „În decembrie 1967, Paul al VI-lea – făcându-se interpret al „aspiraţiilor popoarelor,
guvernanţilor, al instituţiilor internaţionale şi al mişcărilor politice şi sociale
care fac din pace idealul lor” – publica un mesaj prin care îi îndemna pe „toţi oamenii
de bunăvoinţă” să celebreze – în întreaga lume, pe 1 ianuarie, prima zi din anul civil
– „Ziua păcii”. Papa a insistat ca această iniţiativă să nu fie calificată ca
fiind „exclusiv a noastră, adică religioasă, catolică”, ci „să primească adeziuni
din partea tuturor adevăraţilor prieteni ai păcii, ca şi cum această iniţiativă le-ar
aparţine”, Biserica Catolică „dorind doar să lanseze această idee” şi să-i îndemne
pe fiii săi la o mai mare implicare în favoarea păcii.
În acele timpuri lumea
era sfâşiată: în 1967 începeau bombardamentele asupra Vietnamului şi avea loc „Războiul
de şase zile”; în 1968, începea „Primăvara de la Praga”. În acest context, invitaţia
Papei Paul al VI-lea a avut un deosebit ecou în lume, răspunzând unei mari aşteptări,
aceea de a da continuitate spiritului enciclicei Pacem in terris a papei
Ioan al XXIII-lea şi documentului Gaudium et spes, al Conciliului Vatican
II.
De atunci, din decembrie 1967, timp de 40 de ani, Papii au relansat acest
mesaj de pace, dezvoltându-l sub numeroase aspecte, de la educaţie la dezarmare şi
la politica internaţională; de la economie la conservarea ambientului, invitând în
mod insistent la dialog, la convertire şi iertare, aducând astfel un imens serviciu
păcii. Din păcate, lumea continuă să sufere din cauza urii, a violenţei, a terorismului
şi războiului. În fiecare zi, pot fi auzite ştiri privind moartea şi tocmai de aceea
este şi va fi mereu nevoie de cuvinte despre pace. Biserica şi Papa continuă să-şi
aducă – în mod constant – contribuţia în acest sens căci, cum ne aminteşte Benedict
al XVI-lea, speranţa este mai puternică decât ura şi moartea.”