Vestirea Evangheliei, de la Sf. Ştefan la martirii zilelor noastre: reflecţia pr. S. Vitiello şi a papei Ioan Paul al II-lea, din timpul vizitei sale la Bucureşti în 1999

RV 26 dec 2007. A doua zi de Crăciun, naşterea Domnului pe pământ, Biserica aminteşte martiriul Sf. Ştefan sau mai bine zis "dies natalis", ziua naşterii lui pentru cer. Această sărbătoare, cum a subliniat papa Benedict al XVI-lea la recitarea rugăciunii Angelus, este o importantă ocazie de a nu uita că mărturia Evangheliei este deseori fecundată de jertfa supremă a vestitorilor ei, atât în trecut cât şi în prezent, pe toate continentele.
Pagini de istorie cu adevărat mişcătoare şi memorabile, au fost scrise în acest sens, în America Latină: din anii '50 încoace, sute de cateheţi au fost ucişi pentru simplul fapt că răspândeau Evanghelia iar numele episcopului salvadorian Oscar Romero, ucis la altar pe 24 martie 1980, este şi astăzi un model elocvent. "Un episcop poate să moară, dar Biserica, poporul lui Dumnezeu, nu moare niciodată", afirma, în mod aproape profetic, mons. Romero.
La începutul răspândirii creştinismului în Africa, zeci de preoţi şi cateheţi au fost ucişi pentru că erau consideraţi duşmani ai religiilor tradiţionale; în prezent, însă, motivul martirajului multor misionari este mai mult de natură politică. Emblematic, este cazul preotului Raffaele Di Bari, misionar italian ucis în octombrie 2000, în nordul Ugandei: când satul şi comunitatea au fost înconjurate de forţele rebele, întreaga administraţie locală a fugit dar el a optat să rămână alături de populaţia lipsită de apărare. O alegere care avea să-l coste chiar viaţa.
Biserica din Asia, de pe ţărmul Mediteranei pînă la Extremul Orient, a cunoscut o dezvoltare ce nu poate fi înţeleasă fără martiriul misionarilor şi al credincioşilor locali. Calendarul comunităţilor catolice din Corea, Japonia sau Vietnam pomeneşte mai multe sute de atleţi ai credinţei creştine. Nici în China nu lipseşte mărturia martirilor recenţi, mulţi dintre ei fiind destinaţi să rămână poate anonimi pentru lume, dar în niciun caz pentru Dumnezeu.

"Dacă Isus nu s-ar fi născut pe pământ, oamenii nu ar fi putut să se nască pentru Cer", afirma Benedict al XVI-lea. Ce transmite omului din societatea europeană contrastul dintre bucuria Naşterii lui Isus şi drama Sfântului Ştefan, primul martir? Ne răspunde pr. Salvatore Vitiello, profesor de teologie la Universitatea Catolică din Roma:

• "În Europa de astăzi este o situaţi deosebit de contradictorie: e un continent cu adânci rădăcini creştine, dar care nu se recunoaşte ca atare. Nu este uşor, astăzi, să fii creştin în Europa şi nu e uşor să fii creştin în instituţiile oficiale, unde s-ar părea că uneori există voinţa de a marginaliza cât mai mult fenomenul catolic şi Biserica însăşi. Cu toatea acestea, trebuie să recunoaştem că chiar prin rădăcinile sale creştine, Europa (...) este locul în care astăzi fiecare poate trăi propria credinţă cu cea mai mare libertate. În alte Ţări este mult mai rău. Aşadar, trebuie să spunem că libertatea religioasă este mai mare acolo unde a ajuns creştinismul. Acesta este un aspect istoric dătător de bucurie: ne spune că creştinismul pune rădăcini bune, rădăcini fecunde chiar şi pentru coexistenţa civilă".

Cât priveşte trăirea credinţei în România, este grăitor mai mult decât altele, cuvântul papei Ioan Paul al II-lea, de neuitată memorie, din timpul vizitei sale la Bucureşti, 7-9 mai 1999:
• "(...) Mesajul evanghelic a ajuns şi s-a răspândit şi aici în România, datorită jertfei eroice adusă de mărturisitori ai credinţei şi de martiri, de ieri şi din secolul nostru. Într-adevăr, privind istoria Bisericii pe pământ românesc, putem repeta cu inima plină de recunoştinţă: "mari sunt lucrările Domnului!" (Predica la Sf. Liturghie catolică de la Parcul Izvor, nr.3).

• "Prea iubiţi Fraţi şi Surori din România! Patria voastră a cunoscut în acest secol care se apropie de sfârşit, ororile unor dure sisteme totalitare, împărtăşind în suferinţă soarta a numeroase alte ţări din Europa. Regimul comunist a suprimat Biserica de rit bizantin-român, Unită cu Roma, şi a persecutat episcopi şi preoţi, călugări, călugăriţe şi laici, dintre care nu puţini au plătit cu sânge fidelitatea lor faţă de Christos. Unii au supravieţuit torturilor şi sunt încă printre noi" (Discurs la sosire pe aeroportul Băneasa, nr.4).

Aici, serviciul audio cu vocea papei Ioan Paul al II-lea de venerabilă memorie: